Situată la 115 ani lumină distanță, în constelația Hercule, steaua V889 Herculis se dovedește a poseda o anomalie unică ce ne zdruncină înțelegerea modului în care se rotesc stelele.
Stelele sunt sfere rotative de plasmă și, prin urmare, nu se rotesc uniform cum o fac corpurile solide. Ele suferă ceea ce se numește rotație diferențială, unde viteza de rotație variază între latitudini. De exemplu, Soarele nostru se rotește mai repede la ecuator decât la poli, un fenomen bine stabilit și modelat în simulările astrofizice.
V889 Herculis, o stea tânără comparabilă cu Soarele în ceea ce privește dimensiunea și vârsta, provoacă această înțelegere. Cercetătorii au observat recent că această stea se rotește cel mai rapid la aproximativ 40 de grade latitudine, o descoperire care contrastează puternic cu modelele actuale. Mai exact, în timp ce polii lui V889 Herculis se rotesc mai încet așa cum era de așteptat, în loc să se rotească mai repede, ecuatorul său se mișcă și el încet.
Analiza acestei stele, realizată de o echipă condusă de Mikko Tuomi de la Universitatea din Helsinki, care a fost publicată în revista Astronomy & Astrophysics, s-a bazat pe o nouă tehnică statistică care permite ca datele complexe să fie analizate mai precis și mai eficient. Tehnica a fost aplicată datelor acumulate de-a lungul anilor. Cercetătorii au comparat, de asemenea, V889 Herculis cu o altă stea tânără, LQ Hydrae, situată la aproximativ 60 de ani lumină distanță, care se comportă așa cum au prezis modelele. Această comparație subliniază și mai mult unicitatea lui V889 Herculis și importanța acestei descoperiri pentru reevaluarea teoriilor actuale.
În centrul modelului actual de rotație a stelelor se află un echilibru delicat între gravitația internă, care atrage materia spre centrul stelei, și presiunea generată de fuziunea nucleară, care eliberează o cantitate imensă de energie. Această energie este transportată prin stea prin convecția plasmei, un proces în care plasma fierbinte se ridică spre suprafață, în timp ce plasma rece coboară spre miez. Această convecție contribuie la rotația diferențială în care diferitele straturi ale stelei se mișcă cu viteze diferite. Pe lângă convecție, alți factori joacă un rol crucial în această dinamică. Masa, vârsta, compoziția chimică și câmpul magnetic al stelei sunt toate elemente importante care influențează modul în care se rotește o stea. Anomaliile observate în rotația lui V889 Herculis sugerează astfel că acești factori ar putea fi chiar mai variați și mai complecși decât au avut în vedere modelele tradiționale anterior.
Înțelegerea acestor nuanțe este esențială, deoarece rotația diferențială a unei stele are implicații profunde asupra activității sale magnetice. De exemplu, modul în care o stea se rotește poate afecta formarea petelor solare, zone întunecate de pe suprafața stelei cauzate de câmpuri magnetice intense. În plus, rotația stelară influențează ejecțiile de masă coronală (CME), erupțiile vaste de plasmă și câmpul magnetic expulzat în spațiu. Aceste fenomene sunt adesea legate de frecvența și intensitatea erupțiilor solare.
O mai bună înțelegere a acestor procese ar face, prin urmare, posibilă nu numai predicția mai precisă a activității magnetice a stelelor, ci și înțelegerea impactului lor potențial asupra sistemelor planetare din jur, inclusiv a Pământului.