Datele trimise de către Telescopul Spațial Kepler devin din ce în ce mai interesante. În galaxia noastră ar putea exista cel puțin 17 miliarde de planete echivalente cu Terra, în ceea ce privește diametrul.
În cadrul unei conferințe de presă organizate cu ocazia unei conferințe a Societății Astronomice Americane, Fracois Fressin de la Centrul pentru Astrofizică Harvard-Smithsonian, a prezentat concluziile la care a ajuns, împreună cu colegii săi, prin prelucrarea statistică a datelor transmise de către Telescopul Spațial Kepler. Acestea vor fi publicate îm The Astrophysical Journal.
Telescopul Spațial Kepler este un căutător de planete extrasolare. Pentru a le detecta este folosită metoda tranzitului: atunci când o planetă trece prin fața astrului său central se produce o ”minieclipsă”, o mică scădere a luminozității stelei mamă. Pe parcursul celor 16 luni de observații Kepler a identificat aproximativ 2.400 de planete-candidat. Se pune întrebarea: câte dintre acestea sunt planete reale și câte planete nu au fost observate deocamdată?
Pentru a putea răspunde la această întrebare Fressin și colaboratorii săi au realizat o simulare statistică a datelor transmise până în prezent de către Telescopul Spațial Kepler. Fressin: ”Există mai multe configurații astrofizice care pot duce la semnale similare planetelor, iar ele sunt responsabile pentru circa o zecime dintre planetele-candidat. Toate celelalte sunt rezultatul existenței unor planete reale.”
Cercetătorii au constatat că 50% dintre stele au în apropierea lor cel puțin o planetă de mărimea Terrei sau mai mare. Dacă se ține cont și de planetele aflate la distanță mare de steaua centrală, atunci procentul crește la 70%. Dacă vom adăuga și rezultatele obținute prin alte tehnici de detectare a planetelor extrasolare se poate afirma că aproape toate stelele similare Soarelui au cel puțin o planetă.
Grupându-se exoplanetele în funcție de mărimea lor, echipa a constatat că 17% au între 0,8 și 1,25 din mărimea Terrei și au o perioadă orbitală mai mică de 85 de zile. (Tehnicile actuale de detectare a planetelor extrasolare nu pot detecta planete similare Pământului care se află la distanțe mari de astrul central.) Aproximativ un sfert dintre planetele extrasolare sunt superPământuri (mărimea lor este cuprinsă între 1,25 și 2 din mărimea Terrei) și o perioadă orbitală de cel puțin 150 zile. Aceeași proporție este reprezentată și de planetele de tip mini-Neptun (acestea sunt de două, până la patru, ori mai mari decât Terra) și perioada orbitală de cel puțin 250 de zile. Planetele mai mari sunt mai rare. Doar 3% sunt de mărimea planetei Neptun și numai 5% sunt gigante gazoase.
O altă întrebare: care este corelația dintre tipul de stea centrală și exoplanete? Răspunsul este unul surprinzător. Cu excepția gigantelor gazoase, exoplanetele nu preferă un anumit tip de stea. Exoplanete de mărimea planetei Neptun vor fi la fel de des întîlnite atât în jurul stelelor pitice roșii cât și în vecinătatea stelor similare Soarelui. Același lucru este valabil și pentru exoplanete de dimensiuni mai mici.
Telescopul Spațial Kepler colectează în continuare date și este de așteptat ca informațiile pe care ni le va transmite să completeze această imagine a planetelor extrasolare. Un lucru este sigur de pe acum: planetele extrasolare cu dimensiuni apropiate de cele ale Pământului nu sunt deloc o raritate. Nu putem să nu ne gândim acum că nici viața nu ar trebui să fie o raritate în Univers.
Sursa: Harvard-Smithsonian Center for Astrophysics
