Oamenii de știință au făcut o descoperire care ar putea revoluționa înțelegerea fenomenelor solare și ar putea îmbunătăți pronozarea furtunilor solare. Simulările complexe pe computer arat[ cum câmpul magnetic al Soarelui este generat de instabilitatea plasmei din straturile exterioare ale suprafeței solare, mai degrabă decât din straturile inferioare, așa cum se credea anterior.
Soarele, o minge gigantică de plasmă, creează câmpuri magnetice puternice datorită mișcărilor învolburate ale ionilor care o compun. Zona de convecție, în care se produc aceste mișcări, include treimea superioară a razei Soarelui și se extinde de la suprafață până la aproximativ 200.000 de kilometri mai jos. Cu toate acestea, originea exactă a magnetismului solar a rămas un mister. Cercetătorii au încercat anterior să-l înțeleagă folosind simulări 3D pe computer, dar aceste modele, care necesită milioane de ore calcul pe supercalculare, erau adesea prea simpliste.
Pentru acest nou studiu, care a fost publicat în revista Nature, cercetătorii au apelat la o metodă numită helioseismologie. Acest domeniu științific folosește vibrațiile observate pe suprafața Soarelui pentru a înțelege ce se întâmplă în interiorul stelei noastre. Este ca și cum ai asculta ecourile într-o peșteră pentru a deduce dimensiunea și forma peșterii în sine. Folosind algoritmi sofisticați bazați pe aceste vibrații, cercetătorii au creat un model computerizat al Soarelui. Acest model a dezvăluit că variațiile fluxului de plasmă (gazul extrem de fierbinte, ionizat care alcătuiește această stea) în zonele exterioare, situate la 5 până la 10% din suprafața sa, se potriveau îndeaproape cu câmpurile magnetice pe care le putem observa de pe Pământ.
Acest flux de plasmă este comparabil cu curenții de apă care se învârtesc într-un râu. Aceste mișcări creează câmpuri magnetice puternice. În mod tradițional, se credea că aceste câmpuri magnetice provin din straturi mai adânci. Cu toate acestea, atunci când cercetătorii au încorporat efectele straturilor mai profunde în simularea lor, imaginea rezultată a fost neclară și nu se potrivea cu observațiile reale. Cu alte cuvinte, câmpurile magnetice pe care le observăm par a fi generate mult mai aproape de suprafață decât se credea anterior.
Keaton Burns, un cercetător implicat în studiu, explică faptul că fenomenele vizibile precum corona solară (stratul exterior vizibil în timpul eclipselor solare), petele solare (zonele întunecate de la suprafață) și erupțiile solare (exploziile bruște de radiații) sunt toate legate de Câmpul magnetic al Soarelui. Dezvoltând în continuare modelul lor, cercetătorii speră să poată prognoza mai precis furtunile solare. Acest lucru ne-ar putea oferi o șansă mai bună de a ne pregăti și proteja infrastructura, cum ar fi sateliții, rețelele electrice și comunicațiile, de efectele lor potențial devastatoare ale furtunilor geomagnetice. Pe scurt, această descoperire ar putea nu numai să ne ajute la o mai bună înțelegerea stelei noastre, ci și să ne îmbunătățească capacitatea de a ne apăra împotriva pericolelor venite de la Soare.
