Cancerul pancreatic este unul dintre cele mai grave tipuri de cancer, cu o rată de supraviețuire deosebit de scăzută. Datorită naturii sale agresive și a depistării tardive, opțiunile de tratament rămân limitate, iar pacienții se confruntă adesea cu tratamente invazive și ineficiente. Un nou progres, dezvoltat de o echipă de cercetători condusă de chimistul James Tour de la Universitatea Rice, ar putea revoluționa gestionarea acestei boli. Acești oameni de știință au dezvoltat, de fapt, o metodă inovatoare de administrare a medicamentelor, care își propune să protejeze țesuturile sănătoase în timpul radioterapiei, țintind în același timp mai eficient tumorile pancreatice.
Cancerul pancreatic este una dintre cele mai agresive forme de cancer. Progresia sa rapidă și dificultatea de a o detecta într-un stadiu incipient îl fac o boală formidabilă. Acest cancer este deosebit de dificil de tratat din cauza locației tumorii, adesea aproape de organe vitale precum intestinul subțire, ficatul sau stomacul. Acest lucru complică opțiunile de tratament, în special radioterapia. Deși aceasta este o metodă comună în tratarea acestui tip de cancer, poate provoca efecte secundare grave, cum ar fi deteriorarea țesutului sănătos adiacent. Aceasta include afectarea tractului gastrointestinal, ceea ce limitează intensitatea și eficacitatea tratamentelor. Pentru pacienții ale căror tumori nu pot fi îndepărtate chirurgical (tumori nerezecabile), alternativele de tratament sunt și mai limitate. În acest context, căutarea de noi tratamente inovatoare devine o prioritate pentru a îmbunătăți șansele de supraviețuire și calitatea vieții pacienților.
În acest context, echipa condusă de James Tour a dezvoltat o metodă inovatoare prin reutilizarea unui medicament deja cunoscut: amifostina, numită și WR-2721. Dezvoltată inițial în anii 1970 pentru a proteja țesutul sănătos în timpul terapiei cu radiații, amifostina este în mod tradițional administrată intravenos. Această metodă a prezentat unele limitări, inclusiv efecte secundare, cum ar fi greața și tensiunea arterială scăzută, care împiedică utilizarea acesteia. Pentru a depăși aceste probleme, cercetătorii au găsit o nouă metodă de administrare: amifostina administrată pe cale nazală sau orală. Această metodă ocolește acizii din stomac care deseori descompun medicamentul înainte de a ajunge în intestinul subțire. Prin administrarea amifostinei în acest fel, cercetătorii urmăresc să livreze medicamentul direct în duoden, partea superioară a intestinului, unde poate proteja eficient țesuturile fără a declanșa efecte secundare sistemice. Ea a fost prezentată într-un comunicat al Universității Rice.
Testele inițiale efectuate pe modele de șoareci au arătat rezultate extrem de promițătoare. Într-adevăr, șoarecii cărora li s-a administrat amifostina pe cale orală în timp ce erau supuși terapiei cu radiații au supraviețuit unor doze de radiații altfel letale, în timp ce șoarecii netratați nu au supraviețuit. În alte studii, combinarea amifostinei cu radioterapie țintită la tumorile pancreatice nu numai că a îmbunătățit protecția țesutului sănătos, dar a triplat și timpul de supraviețuire al animalelor tratate. Acest succes preclinic sugerează că această abordare ar putea transforma tratamentul cancerului pancreatic, permițând utilizarea unor doze mai mari de radioterapie fără a deteriora țesutul din jur. Acest lucru ar putea crește semnificativ șansele de eradicare a tumorilor, reducând în același timp efectele secundare.
Dacă această metodă de administrare nazală sau orală este validată în studiile clinice, ar putea transforma tratamentul cancerului pancreatic. Astăzi, tratamentele cu doze mari de radioterapie sunt adesea limitate de toxicitatea pe care o provoacă în tractul gastrointestinal, în special în zonele sensibile precum duodenul. Această nouă metodă ar putea face posibilă creșterea dozei de radiații administrate tumorilor, ceea ce ar îmbunătăți eradicarea acestora, protejând în același timp țesuturile sănătoase din jur.
Implicațiile acestei descoperiri se extind dincolo de cancerul pancreatic. Dacă se dovedește eficient pentru această formă de cancer deosebit de rezistentă, ar putea fi extinsă și la alte tipuri de cancer care necesită tratamente intensive de radioterapie, dar unde protecția țesutului sănătos rămâne o provocare. Acest lucru deschide calea către noi strategii de tratament pentru cancerele dificil de tratat.
