Este o idee general acceptată astăzi aceea că Homo Sapiens a interacționat sexual cu Omul de Neanderthal și cu Denisovanii din Asia, urme genetice ale acestora păstrându-se în genomul uman până astăzi. Ce s-a întâmplat însă în Africa până la migrația omului modern anatomic de abia începem să aflăm.
Un studiu publicat recent în Proceedings of the National Academy of Sciences, studiu realizat de cercetătorii de la Universitatea din Arizona, arată că Homo Sapiens a interacționat pe teritoriul Africii și cu alte specii umane acum extincte. Michael Hammer, liderul echipei de cercetători americani, susține că experimentele au demarat odată cu identificarea a circa 60 de părți ale genomului uman care, aparent, nu au nicio funcție, date oferite de Centrul pentru Studiul Polimorfismului Uman din Paris. Aceste gene sunt mult mai puțin susceptibile de a se fi schimbat ca urmare a unei evoluții a speciei umane, drept urmare, ele ne pot oferi date despre modul în care omul modern le-a dobândit de la alte specii hominide. Hammer și colegii săi au încercat să își imagineze cum ar fi arătat genomul unei alte specii umane, folosind datele deja existente despre genomul neanderthalian și cel denisovan, și punând accentul pe acele secvențe de ADN arhaice care se regăsesc atât la populațiile africane, cât și la cele europene sau asiatice.
Concluzia specialiștilor americani a fost aceea că trăsăturile omului modern au apărut, într-adevăr, acum circa 200.000 de ani, dar că interacțiunea sexuală cu alte specii umane a avut loc până acum aproximativ 35.000 de ani și a început, cel mai probabil, în centrul Africii. Speciile hominide cu care omul modern anatomic a interacționat erau la fel de diferite de om pe cât era și Homo neanderthalensis, fapt care a permis nașterea unor hibrizi viabili cu trăsăturile ambelor specii. “În acest mod, omul a dobândit genele care i-au permis să se adapteze mult mai repede decât ceilalți hominizi, devenind ceea ce este azi. Practic, Homo sapiens a luat genele benefice ale unui grup izolat și le-a răspândit unei noi populații care nu avusese timp să se adapteze la noile condiții”, concluzionează același Michael Hammer. Cu toate acestea, chiar și cercetătorul american confirmă faptul că studiile se află doar într-o etapă incipientă și că numeroase cercetări urmează să fie efectuate.
