Un trio de cercetători japonezi au identificat două obiecte cerești ciudate situate la marginea galaxiei noastre. Aceste structuri, care seamănă cu sfere enorme de gheață, sfidează toate cunoștințele actuale despre formarea stelelor și a norilor de gaz interstelari. Natura lor rămâne un mister: sunt nori denși de gaz, stele necunoscute sau ceva complet nou? Până acum, oamenii de știință nu au un răspuns clar.
Povestea începe în 2021, când astronomii Takashi Shimonishi, Itsuki Sakon și Takashi Onaka au observat aceste obiecte neobișnuite în timp ce analizau date vechi de la telescopul spațial japonez AKARI culese între 2006 și 2011. La momentul respectiv, informațiile disponibile nu permiteau identificarea naturii lor. . Pentru a obține date mai precise, cercetătorii au folosit apoi instrumentele de înaltă performanță ale rețelei ALMA, un set de radiotelescoape situate în Chile. Cu toate acestea, în loc să ofere răspunsuri, aceste noi observații au întărit și mai mult misterul din jurul acestor obiecte. Oamenii de știință au descoperit că aceste structuri, deși apar aproape pe cerul nopții, sunt de fapt situate la distanțe foarte diferite. Fiecare este de aproximativ zece ori mai mare decât sistemul solar, care este surprinzător de mic pentru norii denși de gaz. Compoziția lor chimică este la fel de intrigantă: sunt compuse în principal din dioxid de siliciu (SiO₂), un element rar observat în mediul interstelar, și dioxid de carbon (CO₂). Rezultatele au fost prezentate într-o postare pe serverul de preprinturi arXiv.
Mai multe elemente fac aceste obiecte deosebit de misterioase. În primul rând, izolarea lor îi intrigă pe cercetători. Stelele și alte structuri cerești se formează, în general, în regiuni bogate în gaz și praf, unde forțele gravitaționale favorizează colapsul materiei. Aceste două obiecte sunt situate într-o zonă îndepărtată a Căii Lactee, departe de pepinierele stelare obișnuite. Această poziție neobișnuită pune sub semnul întrebării procesele cunoscute de formare și evoluție a obiectelor cerești. Apoi, distanța lor față de Pământ rămâne incertă, ceea ce complică identificarea lor. Măsurătorile disponibile sunt contradictorii: o sursă estimează că unul dintre obiecte se află la 6.500 de ani-lumină distanță, în timp ce alta îl situează la 30.000 de ani-lumină. În ceea ce privește cel de-al doilea obiect, acesta pare să fie situat la aproximativ 43.700 de ani lumină distanță. Această diferență în estimări îi împiedică pe astronomi să-și definească cu precizie poziția și natura. O altă caracteristică notabilă: dimensiunea lor surprinzător de mică. Dacă aceste structuri sunt într-adevăr nori de gaz, ei sunt mult prea mici pentru a se potrivi modelelor cunoscute. Pentru comparație, norii moleculari în care se nasc stelele sunt de obicei de sute de ori mai mari decât sistemul solar, în timp ce aceste obiecte au doar de aproximativ zece ori această dimensiune. O astfel de compactitate pentru un nor de gaz interstelar este foarte neobișnuită și ar putea indica un proces încă necunoscut. Compoziția lor chimică atipică întărește și mai mult misterul. Observațiile relevă o concentrație mare de dioxid de siliciu (SiO₂), un compus întâlnit în mod obișnuit pe planetele stâncoase precum Pământul, dar mult mai rar în spațiul interstelar sub această formă. Confruntați cu această enigmă, astronomii explorează mai multe căi pentru a încerca să explice natura acestor obiecte misterioase. O primă ipoteză sugerează că aceștia ar putea fi într-adevăr nori de gaz ultra-denși. Există nori interstelari compacți, dar dimensiunea mică a acestor obiecte pune în discuție această explicație. De obicei, norii denși de gaz sunt mult mai mari și joacă un rol în formarea stelelor, ceea ce nu pare să fie cazul aici.
O altă posibilitate este că este un tip de stea care nu a mai fost observată până acum. Cu toate acestea, această ipoteză pare puțin probabilă, deoarece aceste obiecte sunt situate într-o regiune îndepărtată a Căii Lactee, departe de zonele în care se nasc stelele. Stelele urmează în general cicluri bine definite de formare și evoluție, iar apariția lor într-un astfel de mediu ar fi greu de explicat.
O explicație mai îndrăzneață propune că aceste obiecte ar putea fi rămășițele unui fenomen astronomic străvechi. Ar putea fi rămășițele unor explozii stelare antice sau chiar o nouă clasă de obiecte interstelare încă necunoscute oamenilor de știință. Dacă această ipoteză va fi confirmată, s-ar deschide noi perspective asupra evoluției structurilor cosmice și a proceselor fizice care lucrează în Univers. Pentru moment, niciuna dintre aceste ipoteze nu pare evidentă.
În fața acestui mister, următorul pas pentru cercetători este obținerea de observații mai precise. Instrumentul ideal pentru această misiune este Telescopul Spațial James Webb (JWST), capabil să analizeze în detaliu lumina emisă de aceste obiecte datorită senzorilor săi puternici în infraroșu. JWST ar putea apoi dezvălui mai multe aspecte cruciale ale naturii acestor structuri enigmatice. În primul rând, ar putea determina compoziția lor chimică exactă, ceea ce ar ajuta la înțelegerea dacă sunt alcătuite din elemente cunoscute sau dacă sunt o nouă categorie de obiecte interstelare. Apoi, analiza temperaturii și densității lor ar oferi indicii despre starea lor fizică și dinamică.Un alt punct cheie se referă la distanța lor precisă. Măsurătorile actuale sunt contradictorii și doar o observație mai detaliată va putea stabili poziția lor reală în galaxie. În cele din urmă, aceste noi date ar putea oferi indicii despre originea și evoluția lor, aruncând lumină asupra proceselor care au dus la formarea lor. Dacă aceste obiecte se dovedesc a fi structuri complet noi, ar putea contesta unele teorii despre formarea și evoluția corpurilor cerești în galaxia noastră. Această descoperire ar putea deschide astfel un nou capitol în înțelegerea noastră a Universului.
Această descoperire ilustrează cât de incompletă rămâne înțelegerea noastră a Universului. În ciuda progreselor științifice, spațiul continuă să ne surprindă cu obiecte și fenomene neașteptate. Astronomii, în căutarea lor perpetuă pentru noi cunoștințe, văd în aceste structuri enigmatice o oportunitate unică de a ne extinde viziunea asupra cosmosului. Studiind aceste obiecte misterioase, ei ar putea afla mai multe despre procesele de formare a stelelor și planetelor. Aceste structuri ar putea fi legate de mecanisme încă necunoscute în evoluția corpurilor cerești. Mai mult, studiul lor ne-ar permite, de asemenea, să explorăm condițiile fizice extreme de la marginea galaxiei, unde materia și energia se pot comporta diferit față de ceea ce știm.
În cele din urmă, aceste observații ne-ar putea îmbogăți înțelegerea elementelor chimice prezente în spațiul interstelar. Compoziția atipică a acestor obiecte ar putea dezvălui noi interacțiuni între praful cosmic, gaz și gheață, care ar contribui astfel la rafinarea modelelor existente privind evoluția mediului interstelar.