O descoperire recentă ar putea revoluționa înțelegerea noastră asupra istoriei vechi a Pământului. Oamenii de știință sugerează că un inel de resturi a înconjurat planeta noastră în urmă cu aproximativ 466 de milioane de ani. Această ipoteză ar putea explica o perioadă deosebit de intensă a impactului meteoriților și chiar ar fi putut influența clima Pământului.
Până acum, oamenii de știință știau că Pământul a suferit numeroase impacturi de meteoriți de-a lungul istoriei sale. Unul dintre cele mai cunoscute este impactul Chicxulub, care a contribuit la dispariția dinozaurilor în urmă cu aproximativ 66 de milioane de ani. O nouă teorie propune ca impactul cu meteoriți să fi fost și mai răspândit în urmă cu aproximativ 466 de milioane de ani, la începutul perioadei Ordovicianului. Această ipoteză se bazează pe analiza craterelor de impact descoperite în înregistrările geologice. Studii recente au arătat, de asemenea, că aceste cratere sunt anormal de concentrate în jurul ecuatorului, ceea ce a intrigat cercetătorii. Într-adevăr, majoritatea craterelor de impact sunt adesea găsite împrăștiate aleatoriu pe suprafața Pământului. Prin urmare, oamenii de știință au utilizat modele geologice avansate și instrumente ale sistemului de informații geografice (GIS) pentru a înțelege această distribuție neobișnuită. Studiind distribuția craterelor de impact, echipa condusă de profesorul Andy Tomkins, de la School of Earth, Atmosphere and Environment, Monash University, a descoperit un lucru surprinzător: toate craterele observate se aflau la mai puțin de 30 de grade de ecuator, o zonă geografică care reprezenta doar 30% din suprafața Pământului la acea dată. Probabilitatea ca impacturile să fie concentrate exclusiv în această regiune este incredibil de scăzută, ceea ce sugerează mai degrabă un fenomen special decât o simplă coincidență.
Pentru a înțelege de ce craterele se găsesc toate în jurul ecuatorului, cercetătorii au avansat o teorie îndrăzneață: un asteroid masiv s-a apropiat de Pământ și a format un inel de resturi în jurul planetei noastre. Acest fenomen este explicat prin limita Roche, un punct în care forța mareică a Pământului depășește gravitația asteroidului, determinându-l să se rupă în bucăți și să formeze un inel de resturi care orbitează în jurul Pământului. Potrivit profesorului Tomkins, pe parcursul a milioane de ani, materialul din acest inel ar fi căzut apoi treptat pe Pământ, creând vârful de impacturi de meteoriți observat în înregistrările geologice. Această ipoteză explică de ce craterele sunt concentrate în jurul ecuatorului, deoarece resturile din inel ar fi avut mai multe șanse să lovească această regiune. Cercetătorii sugerează, de asemenea, că acest inel de resturi ar fi putut avea repercusiuni climatice semnificative. Prin umbrirea Pământului, acesta ar fi putut bloca o parte din lumina solară, contribuind la o perioadă de răcire cunoscută sub numele de perioada Hirnantiană. Acest fenomen, care a avut loc spre sfârșitul perioadei Ordovician, este considerat a fi una dintre cele mai reci perioade din ultimii 500 de milioane de ani.
Studiul, publicat în Earth and Planetary Science Letters, ar putea transforma înțelegerea noastră despre impactul meteoriților și efectele lor asupra Pământului. De asemenea, ridică întrebări cu privire la posibilitatea existenței altor sisteme de inele în jurul Pământului sau al altor corpuri cerești în trecut. Cercetările viitoare ar putea oferi răspunsuri suplimentare în acest caz.
