Senzația că ai îmbătrânit zece ani în câteva luni, trăită de mulți în timpul pandemiei, nu a fost doar o impresie. Un nou studiu britanic arată că pandemia a accelerat, într-adevăr, îmbătrânirea creierului – chiar și la persoanele care nu au fost niciodată infectate cu SARS-CoV-2. Această descoperire remodelează modul în care înțelegem impactul psihologic și neurologic al crizelor globale asupra sănătății umane.
COVID-19 a reprezentat un experiment natural fără precedent, oferind cercetătorilor ocazia unică de a observa în timp real efectele stresului colectiv asupra creierului uman. Echipa condusă de dr. Ali-Reza Mohammadi-Nejad de la Universitatea din Nottingham a exploatat această oportunitate analizând datele din vasta bază UK Biobank. Cercetătorii au antrenat algoritmi de inteligență artificială pe un set de date provenind de la peste 15.000 de persoane sănătoase, apoi au aplicat modelele rezultate pentru a compara imagini cerebrale realizate înainte și după debutul pandemiei.
Studiul, publicat în Nature Communications, a inclus 996 de persoane, împărțite în două grupuri. Grupul de control a fost format din 564 de indivizi care au realizat două scanări cerebrale înainte de pandemie, în timp ce grupul experimental a inclus 432 de persoane care au făcut o scanare înainte și una după pandemie.
Rezultatele arată modificări structurale clare la nivel cerebral în grupul post-pandemic. S-au înregistrat variații semnificative în volumele de substanță cenușie și albă – markeri asociați îmbătrânirii creierului. Cea mai tulburătoare constatare este că aceste efecte sunt vizibile chiar și la persoanele care nu au avut niciodată COVID. Altfel spus, stresul cronic, izolarea și incertitudinea colectivă din perioada 2020–2021 par să fi fost suficiente pentru a induce modificări neurologice măsurabile.
În cazul participanților care au fost infectați, s-au constatat deficite suplimentare, în special o scădere a vitezei de procesare cognitivă – ceea ce confirmă impactul direct al virusului asupra creierului. Însă datele sugerează clar că întreaga populație a fost afectată, nu doar cei bolnavi.
Totuși, specialiștii îndeamnă la prudență în interpretarea acestor date. Profesorul Masud Husain, neurolog la Universitatea din Oxford, subliniază că diferența medie de „vârstă cerebrală” observată între grupuri este de aproximativ cinci luni – semnificativă statistic, dar modestă în contextul unei vieți întregi. De asemenea, scăderile cognitive se manifestă mai ales în ceea ce privește viteza mentală, nu în inteligența generală.
Mai mult, nu se știe dacă aceste modificări sunt permanente. Dimpotrivă, profesoara Dorothee Auer, autoarea principală a studiului, atrage atenția asupra potențialului de reversibilitate. Creierul uman dispune de o capacitate remarcabilă de adaptare – neuroplasticitatea – care ar putea permite recuperarea acestor pierderi, mai ales dacă nivelul de stres scade și mediul psihosocial devine mai favorabil.
Cercetarea scoate în evidență un adevăr adesea ignorat: crizele globale ne afectează nu doar la nivel economic sau fizic, ci și neurologic. Stresul colectiv, izolarea socială și incertitudinea sunt factori de risc pentru sănătatea creierului. Astfel de date ar putea ghida viitoarele politici de sănătate publică spre o abordare mai integrată, care să ia în considerare și protecția psihologică și neurologică în contextul urgențelor globale.
Principalul mesaj al acestui studiu este clar: sănătatea noastră mintală și neurologică trebuie să devină o prioritate în orice strategie de răspuns la criză. Înțelegerea faptului că pandemia ne-a afectat – la propriu – structura creierului ne oferă oportunitatea de a construi o societate mai rezilientă și mai atentă la echilibrul său psihologic colectiv.
Poll: Care este impactul stresului cronic și al izolării cauzate de pandemie asupra sănătății creierului?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply