Peste 10.000 de generații de hominini și-au folosit uneltele de piatră în fața schimbărilor climatice

Această tradiție tehnologică a durat mai mult decât existența speciei Homo sapiens. La un sit arheologic din Kenya, arheologii au descoperit recent diverse straturi de unelte de piatră, provenind din depozite care acoperă o perioadă de 300.000 de ani, incluzând o epocă de perturbări ambientale intense. Cele mai vechi unelte de la acest sit datează de acum 2,75 milioane de ani. Conform unui studiu recent, descoperirile sugerează că timp de sute de milenii, strămoșii noștri antici au depins de aceeași tehnologie a uneltelor de piatră ca un punct de sprijin în timp ce lumea se schimba în jurul lor.

David Braun, arheolog la Universitatea George Washington, împreună cu colegii săi, a scos la iveală unelte de piatră dintr-un strat sedimentar kenyan vechi de 2,75 milioane de ani, la situl numit Nomorotukunan. Acestea sunt exemple clasice de unelte Oldowan, cele mai timpurii tipuri de unelte de piatră cu margini ascuțite realizate de hominini. Uneltele descoperite la Nomorotukunan sunt unele dintre cele mai vechi unelte Oldowan găsite vreodată; doar alte trei situri Oldowan din Africa datează de mai mult de 2,6 milioane de ani în urmă.

Aceste fragmente de rocă de râu, cu bucăți ciobite pe una sau două laturi pentru a crea margini ascuțite, au reprezentat tehnologia de vârf (fără regrete) de acum 2,9 milioane de ani până la aproximativ 1,7 milioane de ani în urmă. În termeni tehnici, aceasta este ceea ce se numește o perioadă incredibil de lungă, suficientă pentru a cuprinde mai multe specii de hominini și mai mult de un gen. Ultimii hominini care au folosit uneltele Oldowan arătau foarte diferit și, probabil, se comportau foarte diferit față de primii; pe parcursul acestei vaste perioade de timp, tehnologia uneltelor de piatră s-a schimbat mai puțin decât ființele care le foloseau.

Însă arheologii, de obicei, observă doar fragmente scurte din această longevitate masivă, din una sau două generații de hominini la fiecare sit. Faptul că Nomorotukunan are atât de multe straturi de sedimente încărcate cu artefacte, și că aceste straturi acoperă o așa mare perioadă de timp, este un dar rar din mâinile de obicei capricioase ale destinului tafonomic. Palimpsestul de sedimente fluviale de la Nomorotukunan, intercalate cu tuf vulcanic, înregistrează 300.000 de ani de hominini care fabricau același tip de unelte cu aceleași abilități fin reglate, înainte de a se încheia în jurul anului 2,44 milioane de ani în urmă.

Pentru a pune în context: membrii unor specii de hominini antice — poate de mai mult de una — au transmis cunoștințele acestor tehnici specifice de cioplire a silexului prin aproximativ 10.000 de generații (dacă presupunem, pentru simplificare, că o generație este de aproximativ 30 de ani) la acest singur sit.

„Acest sit dezvăluie o poveste extraordinară de continuitate culturală,” a declarat Braun într-un comunicat de presă recent.

Straturile de unelte de piatră de la Nomorotukunan acoperă tranziția de la Pliocen la Pleistocen, perioadă în care clima Pământului a devenit treptat mai rece și mai uscată după un interludiu cald de 2 până la 3 milioane de ani. Polenul și alte urme microscopice de plante din sedimentele de la Nomorotukunan povestesc cum mlaștina de pe malul lacului s-a uscat treptat, lăsând loc unei pajiști aride presărate cu tufișuri.

Știință&Tehnică

Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România