Podul de Pământ Bering a apărut mult mai târziu decât se credea, arată un nou studiu

Podul de Pământ Bering, care a legat cândva Asia de Alaska, ar fi apărut doar acum aproximativ 35.000 de ani, mult mai târziu în timpul ultimei ere glaciare decât se presupunea anterior. Aceasta restrânge perioada în care oamenii ar fi putut migra către Americi, conform unor dovezi tot mai convingătoare.

Conform unui studiu recent, podul de pământ ar fi existat înainte de cea mai rece parte a ultimei ere glaciare, cunoscută sub numele de maximul glaciar din urmă (LGM). Aceasta coincide cu unul dintre cele mai vechi situri de activitate umană din Americi, datând de acum 23.000 de ani – amprentele găsite în Parcul Național White Sands din New Mexico.

„Descoperirea sugerează că oamenii au locuit în regiunea podului de pământ imediat după ce acesta a fost expus”, au scris cercetătorii în studiul publicat în ediția din septembrie a revistei Quaternary Science Advances.

Pământul trece regulat prin cicluri în care acoperirea sa de gheață variază. La apogeul fiecărei perioade glaciare, nivelul mărilor scade pe măsură ce apa planetei se congelează în calotele glaciare masive. La sfârșitul acestor perioade geroase, odată cu creșterea temperaturilor, calotele glaciare se topesc și nivelul mărilor crește.

Cercetările precedente au indicat că în timpul LGM, Podul de Pământ Bering permitea animalelor precum mamuții și caii să migreze între Asia și Americi. O mai bună înțelegere a momentului în care acest pod de pământ a fost cel mai recent deasupra nivelului mării ar putea ajuta la elucidarea momentului și modului în care oamenii au migrat inițial către Lumea Nouă.

Studiile anterioare sugerau că nivelurile globale ale mării erau cu aproximativ 130 de metri mai scăzute în timpul LGM, între 26.500 și 19.000 de ani în urmă, a declarat Jesse Farmer, profesor asistent la School for the Environment la University of Massachusetts Boston și coautor al noului studiu.

Totuși, există indicii că imaginea completă a Podului de Pământ Bering este încă neclară. În primul rând, „nu este posibil să cunoaștem nivelurile mărilor cu precizie din acea perioadă”, a spus Farmer. „Cu instrumentele noastre actuale, o incertitudine de aproximativ 10 până la 20 de metri ar fi foarte bună.”

În al doilea rând, „în acest caz, nu ne preocupă media globală, ci în mod specific Strâmtoarea Bering”, a adăugat Farmer. Latitudinile înalte, cum ar fi locul unde se află Strâmtoarea Bering, erau relativ aproape de zonele unde calotele de gheață se extindeau. Greutatea gheții apăsa pe teren, ridicând nivelul local al mării.