Chiar dacă nu dețin un creier, creaturi precum meduzele și anemonele de mare pot învăța din experiențele lor. Această constatare intrigantă deschide noi perspective asupra modului în care înțelegem procesele cognitive în lumea animală.
Creaturile marine precum stelele de mare, meduzele, aricii de mare și anemonele de mare nu dispun de un creier propriu-zis, dar sunt capabile să prindă prada, să simtă pericolul și să reacționeze la mediul înconjurător. “Lipsa unui creier nu înseamnă neapărat lipsa neuronilor,” explică Simon Sprecher, profesor de neurobiologie la Universitatea din Fribourg, Elveția.
Conform cercetătorilor, aceste creaturi, cum ar fi meduzele și anemonele, se bazează pe rețele de nervi difuze – un sistem de neuroni interconectați răspândiți în întreg corpul și tentacule. Tamar Lotan, conducătoarea laboratorului de Biologie Dezvoltativă și Ecologie Moleculară a Cnidarienilor de la Universitatea din Haifa, Israel, menționează că această rețea nervoasă “poate procesa intrările senzoriale și genera răspunsuri motorii organizate, cum ar fi înotul, contracția, hrănirea și înțepătura, efectuând integrarea informațiilor fără un creier.”
Această structură simplă permite comportamente surprinzător de avansate. Echipa lui Sprecher a demonstrat că anemonele de mare stea (Nematostella vectensis) pot forma memorii asociative, învățând să lege doi stimuli neînrudiți. În cadrul unui experiment, cercetătorii au antrenat anemonele să asocieze un fulger de lumină inofensiv cu un șoc ușor. În cele din urmă, lumina singură i-a făcut să se retragă.
Un alt experiment a arătat că anemonele pot învăța să recunoască vecinii genetic identici după mai multe întâlniri, diminuându-și agresiunea teritorială obișnuită. Faptul că anemonele își schimbă comportamentul față de vecinii identici genetic sugerează că pot distinge între “sine” și “non-sine”.
Un studiu condus de Jan Bielecki, neurobiolog la Universitatea din Kiel, Germania, a demonstrat că meduzele box (Cubozoa) pot asocia indicii vizuale cu senzația fizică de a se izbi de obiecte, ajutându-le să navigheze mai eficient printre obstacole.
“Este convingerea mea de bază că învățarea poate fi realizată de neuroni singulari,” a spus Bielecki.
Dacă animalele cu rețele de nervi în loc de creiere pot reține și învăța din experiențe, înseamnă oare că pot și gândi? “Aceasta este o întrebare dificil de răspuns,” spune Sprecher. Definiția ‘gândirii’ variază în funcție de domeniu, iar termenul “gândire” este prea vag, adaugă Bielecki, subliniind că știința studiază concepte mai precise, cum ar fi luarea deciziilor, recunoașterea modelelor, învățarea asociativă, formarea memoriei și raționamentul ind
Poll: Care dintre următoarele comportamente ale creaturilor marine fără creier consideri cel mai impresionant?
Leave a Reply