În cadrul unui studiu realizat în China, climatologii au realizat un model care arată că oscilația dintre fenomenul climatic El Niño și La Niña, omologul său rece, exista deja în urmă cu cel puțin 250 de milioane de ani.
Considerat o anomalie climatică naturală, fenomenul El Niño este rezultatul unei perturbări atmosferice în Oceanul Pacific, între coastele Peru și Oceania. Apărut la fiecare doi până la șapte ani, acest fenomen este cauzat de un exces de căldură în apele tropicale. Rezultatul este uscarea nord-vestului Statelor Unite și ploi abundente în sud-vest. Dimpotrivă, fenomenul La Niña corespunde răcirii la scară largă a apelor de suprafață din centrul și estul Oceanului Pacific ecuatorial. Consecințele sunt, în general, secete în Africa de Est și un sezon musonic mai lung în Asia de Sud.
Publicat în revista PNAS, noul studiu oferă informații suplimentare cu privire la oscilația dintre El Niño și La Niña. Condusă de Facultatea de Științe a Universității Peking (China), această lucrare sugerează că relația dintre aceste două fenomene exista deja în urmă cu 250 de milioane de ani, când masele de uscat formau un singur continent: Pangea.
Autorii studiului afirmă că au folosit același instrument de modelare a climei ca și cel utilizat de obicei de Grupul Interguvernamental de Experți privind Schimbările Climatice (IPCC). În timp ce acest instrument este utilizat în general pentru a prezice clima în viitor, cercetătorii chinezi l-au folosit pentru a vizualiza trecutul. Cu toate acestea, este important să subliniem faptul că nu au fost capabili să modeleze fiecare an în mod continuu timp de 250 de milioane de ani. A fost mai ușor să împartă această perioadă în câteva zeci de felii de zece milioane de ani.
„În fiecare experiment, observăm un El Niño Southern Oscillation activ și acesta este aproape întotdeauna mai puternic decât cel pe care îl experimentăm astăzi, uneori mult mai puternic, alteori puțin mai puternic […] În anumite momente din trecut, radiația solară care ajungea pe Pământ era cu aproximativ 2% mai mică decât în prezent, dar CO2-ul care încălzea planeta era mult mai abundent, făcând atmosfera și oceanele mult mai calde decât sunt astăzi”, se arată în studiu. Potrivit climatologilor, oscilația El Niño-La Niña poate fi comparată cu oscilația unui pendul. Vânturile oceanice de suprafață generează un fel de zgomot atmosferic care poate influența oscilația pendulului. Studiul în cauză este fără precedent prin faptul că arată că cele două variabile cele mai importante în amploarea oscilației dintre El Niño și La Niña sunt faimosul zgomot oceanic și structura termică a oceanului.
