Chirurgia asistată de roboți este deja o realitate în sălile de operație moderne. Până acum, însă, aceste mașini funcționau doar sub controlul direct al chirurgilor, ca niște extensii mecanice ale acestora. O echipă americană a făcut recent un pas spectaculos: un robot a realizat autonom, fără asistență umană directă, o colecistectomie completă (îndepărtarea vezicii biliare), reacționând în timp real la comenzi vocale și la evenimente neprevăzute. Această realizare aduce inteligența artificială mai aproape ca oricând de practica medicală umană.
Pentru a antrena robotul, cercetătorii nu au programat fiecare mișcare în parte. În schimb, au folosit o metodă consacrată în domeniul inteligenței artificiale: învățarea prin imitație. Au prezentat sistemului zeci de videoclipuri adnotate cu chirurgi care efectuau colecistectomii pe cadavre de porc. Astfel, robotul a învățat prin observare cele 17 etape ale procedurii, iar apoi a fost capabil să le reproducă în mod complet autonom.
Fiecare pas necesită decizii complexe: identificarea țesuturilor corecte, evitarea vaselor de sânge, plasarea clipurilor de siguranță și efectuarea inciziilor cu o precizie chirurgicală. Faptul că robotul a reușit toate acestea fără intervenție umană face performanța cu atât mai remarcabilă.
Dar adevărata revoluție constă în capacitatea robotului, numit Surgical Robot Transformer-Hierarchy (SRT-H), de a înțelege și răspunde la comenzi vocale. Nu mai vorbim despre un braț automat care execută o secvență fixă de pași, ci despre o entitate care poate adapta operația în timp real, pe baza comenzilor rostite: „mișcă ușor brațul stâng”, „retrage-te câțiva milimetri” etc. Această abilitate se bazează pe modele avansate de procesare a limbajului natural, similare cu cele utilizate în inteligența artificială generativă modernă.
În timpul testelor, robotul a operat opt vezici biliare de porc (în afara corpului) cu o rată de succes de 100%. A urmat toți cei 17 pași ai procedurii, s-a adaptat la schimbări de culoare ale țesuturilor, la mișcări neprevăzute ale brațului sau la modificări în mediul de operare – toate introduse intenționat de echipă pentru a-i testa limitele. Dacă sistemele anterioare aveau nevoie de un „traseu prestabilit”, SRT-H funcționează ca un șofer autonom care navighează pericolele drumului în timp real.
Pentru profesorul Axel Krieger de la Universitatea Johns Hopkins și colegii săi, acest experiment este mai mult decât o reușită tehnologică: este o dovadă clară că o mașină poate nu doar să învețe din exemple umane, ci și să colaboreze verbal cu echipa medicală. Deși robotului i-a luat mai mult timp decât unui chirurg uman să finalizeze procedura, rezultatele au fost comparabile din punct de vedere clinic. În plus, rezistența sa în fața situațiilor imprevizibile îl transformă într-un candidat credibil pentru spitalele viitorului.
Descoperirea, publicată în revista Science Robotics, deschide scenarii fascinante: roboți chirurgicali care operează autonom în zone de război, pe nave spațiale sau în regiuni izolate; inteligențe artificiale care asistă chirurgii umani, învățând din interacțiuni și dialoguri naturale. Însă toate acestea ridică și întrebări importante: Cine răspunde în caz de eroare? Cum putem garanta siguranța acestor sisteme? Ce formare va fi necesară pentru chirurgii care vor colabora cu astfel de tehnologii?
Pentru moment, SRT-H rămâne un prototip de cercetare. Dar un lucru este sigur: chirurgia autonomă a ieșit din paginile science-fiction-ului și a pășit, cu bisturiul în mână, în realitate.
Poll: Ce direcție credeti ca va lua viitorul chirurgiei asistate de roboti?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply