Unelte fabricate din oase vechi de 1,5 milioane de ani au fost descoperite în defileul Olduvai, Tanzania. Această descoperire arheologică majoră revoluționează cunoștințele noastre despre primele capacități tehnice și cognitive ale hominidelor. Ele sunt cu un milion de ani mai vechi decât orice unelte de os în formă cunoscute anterior și dezvăluie un nivel de ingeniozitate și adaptare mult peste ceea ce și-au imaginat cercetătorii anterior.
Defileul Olduvai era deja faimos pentru că au adus unele dintre cele mai vechi fosile umane și unelte preistorice de piatră. De data aceasta este vorba despre fragmente osoase transformate. În total, cercetătorii de la Centrul pentru Științe Umaniste și Sociale al Consiliului Național de Cercetare din Spania au excavat și analizat 27 de unelte sculptate din oasele picioarelor de elefant și hipopotam. Raritatea acestor obiecte se datorează însăși naturii materialului lor. Spre deosebire de piatră, osul se deteriorează rapid în timp. Faptul că aceste unelte au fost păstrate sugerează că au fost îngropate la scurt timp după fabricarea lor, protejându-le astfel de intemperii. Această conservare excepțională ne permite acum să învățăm mai multe despre practicile și abilitățile strămoșilor noștri.
Până la această descoperire, cele mai vechi instrumente de os în formă cunoscute datează de aproximativ 500.000 de ani. Prin urmare, aceste noi artefacte împing această datare cu un milion de ani, oferind o nouă perspectivă asupra tehnicilor folosite de hominide. Cercetătorii au reușit să demonstreze că aceste unelte au fost modelate folosind o metodă de tăiere utilizată în general pentru prelucrarea pietrei. Lovind osul cu o piatră mai mare, ei ar rupe fulgii pentru a crea o margine ascuțită, creând instrumente eficiente pentru diferite sarcini. Oasele folosite nu par să fi fost alese la întâmplare. Opt provin de la elefanți, șase de la hipopotami și doi de la o specie de bovid. Lungimea și grosimea lor le-au făcut materiale deosebit de potrivite pentru fabricarea de scule robuste. Cele din os de elefant măsoară intre 22 si 38 cm, in timp ce cele din os de hipopotam sunt ceva mai scurte, intre 18 si 30 cm.
Această descoperire, prezentată într-un articol publicat în Nature, ridică în mod natural întrebări cruciale cu privire la abilitățile cognitive ale hominidelor care trăiesc în acel moment. Tehnica de sculptură aplicată oaselor implică de fapt capacitatea de a transfera cunoștințele dobândite pe piatră către un alt material, ceea ce necesită o înțelegere avansată a proprietăților materialelor și a rezultatelor dorite. Cercetătorii sunt încă nesiguri cu privire la identitatea creatorilor acestor instrumente. La acea vreme, două specii de hominide populau regiunea: Homo erectus și Paranthropus boisei. Ambele au prezentat caracteristici evolutive avansate, dar este dificil de determinat care dintre aceste specii este responsabilă pentru această inovație tehnică.
Dincolo de vechimea uneltelor, această descoperire pune sub semnul întrebării scenariul clasic al evoluției tehnice. Până acum, se credea că primii hominide au perfecționat tăierea pietrei înainte de a încerca alte materiale. Acum, aceste unelte osoase arată că strămoșii noștri deja experimentau diferite materiale cu mult înainte de a crea unelte mari de piatră, cum ar fi topoarele de mână. Această capacitate de adaptare și inovare sugerează procese cognitive complexe și comportamente mult mai elaborate decât cele atribuite hominizilor din această perioadă. Fabricarea instrumentelor din os necesită nu numai abilități tehnice, ci și planificare și anticipare a nevoilor pe termen lung.
