În ultimii ani, s-a speculat, atât în presă cât și printre unii geneticieni, că sfârșitul bărbaților ar putea fi aproape, sau măcar probabil, ca urmare a sărăcirii constante a cromozolului Y.
Motivul biologic al acestui presupus risc este acela că, dacă în urmă cu milioane de ani cromozomul Y al strămoșilor îndepărtați ai omului avea, asemenea cromozomului feminin X, sute de gene, el conține acum mai puțin de 80, dintre care numai 19 gene definesc trăsături specific masculine, așa cum este producția de spermă. Această reducere a alimentat imaginația oamenilor cu privire la posibila dispariție a cromozomului Y în rândul oamenilor, așa cum s-a întâmplat, spre exemplu, și în cazul unei specii de rozătoare, pe durata a 10 milioane de ani.
Ei bine, o nouă lucrare științifică pe marginea subiectului publicată în revista științifică „Nature” indică acum că cromozomul Y rămâne cu noi. Biologii Institutului Whitehead, SUA, au comparat cromozomul Y al macacilor cu cromozomul Y uman și au descoperit același număr de gene-cheie masculine cu excepția uneia singure.
Acest lucru implică faptul că micșorarea cromozomului Y uman, măcar la nivelul genelor-cheie, s-a oprit cu cel puțin 25 de milioane de ani în urmă, atunci când strămoșul comun al oamenilor și al macacilor încă trăia. Potrivit specialiștilor, această „stază” care durează de 25 de milioane de ani indică faptul că existența cromozomului Y nu mai trebuie pusă sub semnul îndoielii și că genele care îl alcătuiesc acum sunt cele esențiale și nu vor putea fi înedepărtate în lipsa unei funcții reproductive cu un impact foarte serios, în timp ce genele pierdute erau dispensabile.
