S-a descoperit de curând o reţea gigantică de tuneluri subterane, datând din Neolitic, construită pe sub întreaga Europă. Practic, tunelurile se întind din Scoţia până în Turcia, traversând întregul continent. Supravieţuirea atât de multor tuneluri până în prezent indică nivelul iniţial de extindere al reţelei.
Se pare că strămoşii noştri din Epoca de Piatră au săpat în urmă cu 12.000 de ani adevărate autostrăzi subterane care legau sute de aşezări neolitice, potrivit arheologului german dr. Heinrich Kusch, adăugând totodată că numai în landul Bavaria din sudul Germaniei s-au descoperit 700 de metri de reţea de tuneluri subterane, în Styria din Austria descoperindu-se alţi 350 de metri.
De-a lungul bătrânului continent au existat mii de astfel de tuneluri, întinse din nordul Scoţiei până la coasta turcă a Mediteranei. Cele mai multe dintre ele sunt destul de mici, de aproximativ 70 cm lăţime, dar suficient de mari cât să se poată strecura o persoană, evident dacă nu suferă de claustrofobie, prin ele.
Din loc în loc se întâlnesc încăperi mai mari, ce erau folosite drept camere de locuit sau depozite. Chiar dacă nu toate tunelurile sunt legate între ele, ca ansamblu formează o reţea subterană gigantică.
Referitor la scopul reţelelor, unii experţi cred că erau folosite în scop de refugiu din calea prădătorilor de tot felul, în timp ce alţii consideră că aceste tuneluri aveau utilizarea autostrăzilor din prezent, fiind folosite pentru deplasarea în siguranţă, la adăpostul războaielor sau urgiilor vremii.
În cartea sa, „Secretele Porţii Subterane către Preistorie”, profesorul Kusch remarcă existenţa locaşurilor de cult creştine în dreptul multora dintre intrările în aceste tuneluri – aceasta ar reprezenta frica reprezentanţilor Bisericii față de moştenirea mistică pe care ar fi putut-o avea acestea, mai ales că în multe dintre ele au fost descoperite inscripții prin care tunelurile erau văzute ca porți de acces către lumea din adâncuri.
Sursa foto: Europics