Roluri Specializate în Colonii de Șobolani Fără Păr: De la Curățeni la Colectarea Deșeurilor

Șobolanii fără păr, cunoscuți și sub denumirea de șobolani-tâlhar, ar putea avea roluri bine definite în cadrul coloniilor lor, cum ar fi curățarea “toaletei” sau transportul deșeurilor, spre deosebire de alte specii unde fiecare individ contribuie la mai multe activități. Această descoperire subliniază complexitatea neașteptată a organizării sociale a acestor creaturi.

Conform unui studiu publicat miercuri, 8 octombrie, în revista „Science Advances”, structura socială a coloniilor de șobolani fără păr este mult mai complexă decât presupuneau anterior cercetătorii.

„Rezultatele noastre evidențiază rolurile distincte ale reproducătorilor și diversitatea comportamentală remarcabilă a indivizilor nerereproductori, subliniind complexitatea organizării sociale a șobolanilor fără păr,” a explicat Teruhiro Okuyama, neuroștiințat comportamental la Universitatea din Tokyo, pentru Live Science.

Șobolanii fără păr (Heterocephalus glaber) sunt rozătoare mici, aproape lipsite de păr, care trăiesc în colonii subterane formate din aproximativ 20 până la câteva sute de indivizi. Aceștia sunt una dintre cele două specii de mamifere cunoscute ca fiind eusociale, adică prezintă o organizare socială avansată, similară cu cea a albinelor sau vespelor. În cazul mamiferelor eusociale, regina se reproduce, iar majoritatea celorlalți membri ai coloniei – care pot ocupa câțiva kilometri de tuneluri – sunt lucrători sterili.

Acești lucrători îndeplinesc o varietate de sarcini, de la soldați și săpători de tuneluri, la culegători și îngrijitori.

Până acum, nu se știa dacă indivizii își schimbă rolurile sau tind să se specializeze în sarcini specifice. Pentru a investiga acest aspect, Teruhiro Okuyama și colegii săi au creat în laboratorul lor un cuib artificial compus din nouă camere, fiecare având dimensiunile de 15×15 centimetri, dispuse într-o grilă de trei pe trei. Cutiile adiacente erau conectate printr-o serie de tuburi de 16 cm lungime.

Șobolanii au desemnat diferite camere pentru utilizări specifice, inclusiv un loc de cuibărit, o zonă pentru gunoi, o „toaletă” comună și mai multe compartimente fără funcții specifice.

Pentru o perioadă de 30 de zile, Okuyama și colegii săi au studiat cinci colonii, fiecare conținând aproximativ 20 de indivizi, implantând microcipuri în șobolani și instalând detectoare în întreaga cutie-colonie. Acest lucru le-a permis cercetătorilor să monitorizeze continuu unde se duceau animalele și cu cine petreceau timpul.

Ei au descoperit că animalele care se reproduc – regina și câțiva masculi – stăteau aproape întotdeauna împreună și se urmăreau reciproc.

În schimb, lucrătorii puteau fi împărțiți în șase grupuri pe baza mișcărilor lor. „Făceau treburi diferite dacă nu se reproduceau,” a declarat Okuyama pentru Live Science.

Un grup se deplasa mult și petrecea cel mai mult timp în camera de gunoi, așa că Okuyama a speculat că aceștia ar putea fi specialiști în transport. Un alt grup ocupa în mare parte camera toaletei, astfel cercetătorii au început să înțeleagă mai bine structura și organizarea acestor colonii fascinante.