O echipă de oameni de știință a făcut recent o descoperire fascinantă în sudul Italiei: rămășițele unui copil care a trăit în urmă cu aproximativ 17.000 de ani, la scurt timp după sfârșitul erei glaciare. Această descoperire, făcută în peștera Grotta delle Mura, din Monopoli (Italia), dezvăluie informații prețioase despre viața primilor oameni din această regiune. Datorită analizei atente a oaselor și ADN-ului, cercetătorii au putut chiar să reconstituie o parte din istoria acestui copil și să descopere cauza probabilă a morții acestuia.
Mormântul a fost descoperit în 1998 de arheologul Mauro Calattini și echipa sa în timpul săpăturilor din Grotta delle Mura. Rămășițele au fost foarte bine conservate. Scheletul era cel al unui bebeluș îngropat cu grijă sub două plăci mari de piatră. Descoperirea unor astfel de rămășițe bine conservate ale unui copil din această perioadă este excepțională. Acum 17.000 de ani, eram încă la sfârșitul erei glaciare, o perioadă în care condițiile climatice erau extrem de dure. Sudul Italiei, mai temperat decât alte părți ale Europei, a oferit probabil refugiu pentru grupurile umane timpurii.
Analizele științifice ale scheletului au arătat că copilul a murit la vârsta de aproximativ un an și patru luni. Examinând îndeaproape dinții bebelușului, cercetătorii au descoperit semne care dezvăluie că acesta a trecut prin multe greutăți în timpul scurtei sale vieți, probabil legate de perioadele de boală sau malnutriție. Oamenii de știință au analizat și izotopii de stronțiu prezenți în dinții copilului, care provin din apa și alimentele consumate. Se pare că mama rămăsese vizibil în aceeași regiune la sfârșitul sarcinii, ceea ce poate părea neobișnuit în cazul unei populații nomade de vânători-culegători care se deplasa frecvent în căutarea hranei. Studiul, prezentat într-un articol publicat în Nature Communications, sugerează că, în timp ce problemele de sănătate ar fi putut influența mobilitatea ei, este, de asemenea, rezonabil să se considere că sarcina în sine ar fi putut pur și simplu să-i fi limitat abilitățile de mobilitate.
Unul dintre cele mai izbitoare rezultate ale acestui studiu este descoperirea mutațiilor genetice în ADN-ul copilului. Aceste mutații afectează două gene asociate cu o boală cardiacă congenitală numită cardiomiopatie hipertrofică. Determină îngroșarea pereților inimii, făcând dificil pentru organ să pompeze sângele în mod eficient. Cercetătorii cred că această boală ar fi putut provoca complicații încă de la naștere, sau chiar în timpul dezvoltării fătului și că ar fi putut contribui la moartea prematură a copilului. De asemenea, cercetătorii au putut afla mai multe despre aspectul său fizic, ceea ce ne permite, de asemenea, să obținem o imagine de ansamblu a copiilor din acea epocă. Băiatul avea, cel mai probabil, ochii albaștri, pielea închisă la culoare și părul creț, de culoare maro închis până la aproape negru. Analiza ADN a relevat că acest bebeluș aparținea unui grup de vânători-culegători numit grupul Villabruna care locuia în Italia la sfârșitul erei glaciare. Acești indivizi erau probabil mici, ceea ce explică un alt element descoperit de oamenii de știință: consangvinizarea. Părinții bebelușului erau de fapt probabil veri primari, o situație comună în grupuri umane izolate și mici.
Această descoperire ne permite să înțelegem mai bine viața primilor locuitori ai Europei într-o perioadă în care condițiile de supraviețuire erau dificile. Arată că și în epoca glaciară, oamenii au avut grijă de morții lor, dovadă fiind îngroparea atentă a acestui copil. În plus, analizele ADN ne vorbesc despre provocările de sănătate cu care se confruntă aceste grupuri umane izolate, precum și despre relațiile dintre membrii acestora.
