Dacă până acum, rămășițele fosile din Europa preistorică arătau că femeile era cruțate în cazul conflictelor tribale, asta și pentru că ele erau privite ca potențiale mame, cel puțin în Scandinavia acelor vremuri lucrurile stăteau cu totul altfel.
O dovedește studiul cercetătorilor de la Universitatea din Edinburgh, Scoția, cei care au analizat nu mai puțin de 478 de cranii, datând de acum 3.900 până acum 6000 de ani. Rămășițele supuse studiilor au fost scose la lumină exclusiv în Suedia și Danemarca din mai multe gropi comune. Iar dacă mormintele comune de acest gen de pe teritoriul altor țări europene conțin în cea mai mare parte bărbați, cele scandinave spun o cu totul altă poveste. Circa 10% dintre craniile suedeze aparținând unor femei prezintă urme ale unor răni fatale, în special urme de topor și de alte obiecte contondente, în timp ce în Danemarca numărul acestora crește până la 17%.
Această statistică se poate explica și prin capacitatea redusă a femeilor de a acționa violent în timpul raidurilor. Dacă bărbații se antrenau încă din copilărie pentru luptele ce aveau să le poarte în timpul vieții, femeile erau pregătite, mai degrabă, să îndeplinească muncile casnice și să devină mame.
Nu se poate spune cu exactitate dacă femeile participau activ la raiduri sau făceau parte din rândul victimelor colaterale. Cel puțin în Evul Mediu, în epoca de înflorire a culturii vikinge, este cunoscut faptul că exista un număr mare de femei războinice, unele dintre ele ajungând chiar să comande veritabile armate de invadatori.
Descoperirea arheologilor scoțieni prezintă însă o lume atipică, una în care, în contradicție cu ceea ce se întâmpla în restul Europei, femeile cădeau victime în războaie într-un număr aproximativ egal cu cel al bărbaților, o lume în care conflictele violente făceau parte din rutina acelor fermieri preistorici.
