O descoperire paleontologică incredibilă tocmai a ridicat vălul asupra unui prădător antic: un scorpion uriaș, Jeholia longchengi, care a trăit în urmă cu aproximativ 125 de milioane de ani alături de dinozauri. Găsită în Formația Yixian, un sit excepțional de fosile din Cretacicul Inferior din China, această fosilă este primul scorpion terestru din Mezozoic descoperit în țară. Această descoperire rară și prețioasă deschide o nouă fereastră asupra biodiversității acestei ere îndepărtate. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în Science Bulletin.
Fosilele scorpionilor de uscat sunt deosebit de rare, în special exemplarele din epoca mezozoică (în urmă cu 252 și 66 de milioane de ani). Majoritatea scorpionilor fosilizați din această perioadă sunt păstrați în chihlimbar, ceea ce face descoperirea lui Jeholia longchengi și mai excepțională. Scorpionii care trăiesc sub roci sau ramuri sunt mai puțin probabil să fie prinși în sedimente, ceea ce explică de ce fosilizarea lor este rară. Fosila Jeholia longchengi a fost descoperită în biota Jehol, o regiune renumită pentru conservarea extraordinară a florei și faunei sale. Acest scorpion avea aproximativ zece centimetri lungime, făcându-l un gigant printre speciile de scorpioni ale vremii, dintre care majoritatea erau mult mai mici. Corpul său pentagonal și spiraculii rotunjiți (orificii de respirație) prezintă asemănări cu unele familii de scorpioni asiatici moderni, deși se distinge prin picioarele lungi și cleștele subțiri, fără pinteni.
În vremea lui Jeholia Longchengi, regiunea găzduia un ecosistem bogat și complex populat de dinozauri, păsări primitive, mamifere, broaște și insecte. Cu dimensiunile sale impunătoare și cu caracteristicile fizice adaptate vânătorii, acest scorpion ar fi jucat un rol cheie în lanțul trofic. Veninul și cleștii eficienți au făcut din acesta un vânător formidabil capabil să captureze o varietate de pradă. Cercetătorii cred că Jeholia longchengi s-a hrănit probabil cu insecte, păianjeni, șopârle mici și chiar mamifere mici. În schimb, ar fi putut fi pradă de mamifere mai mari sau de dinozauri mai impunători.
Deși această descoperire este fascinantă, rămân multe întrebări. Într-adevăr, fosila lui Jeholia longchengi nu își păstrează părțile bucale, ceea ce face dificilă determinarea dietei sale exacte. Astfel, descoperirile viitoare de exemplare fosilizate ne-ar putea permite să înțelegem mai bine obiceiurile sale de vânătoare și locul său precis în ecosistem. Paleontologii speră, de asemenea, să găsească indicii despre strategiile de apărare și reproducere ale speciei. Conservarea excepțională a biotei Jehol oferă o speranță: alte fosile ar putea dezvălui detalii cruciale despre biologia și comportamentul lui Jeholia longchengi.
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
