Munții sunt scene geologice spectaculoase care îi fascinează pe oamenii de știință și pe pasionații de natură. Până de curând, originea acestor formațiuni maiestuoase a rămas parțial învăluită în mister. Un nou studiu aruncă o lumină nouă asupra modului în care aceste structuri iau contur, sugerând că procesul este adânc înrădăcinat în dinamica internă a planetei noastre.
Continentele Pământului se schimbă constant și se mișcă încet, dar sigur, din cauza forțelor tectonice. Această dinamică are ca rezultat formarea diferitelor structuri geologice, cum ar fi escarpele și platourile. Din punct de vedere istoric, se știa că separarea plăcilor tectonice (sau rifturilor continentale) era legată de apariția unor formațiuni impresionante precum stâncile abrupte care mărginesc anumite coaste. Cu toate acestea, relația dintre aceste rupturi și formarea platourilor interioare, uneori situate la sute de kilometri de rupturi, a rămas neclară.
Ca parte a noului studiu, care a fost publicat în Nature, o echipă de cercetători conduși de Thomas Gernon de la Universitatea din Southampton a căutat să înțeleagă modul în care fragmentarea continentelor influențează formarea platourilor în interior. Mai precis, ei au dorit să exploreze dacă un proces comun ar putea lega apariția escarpelor de coastă de platourile interioare și dacă aceste două structuri geografice ar putea avea o origine comună legată de mișcările profunde ale mantalei Pământului. Pentru a răspunde la aceste întrebări, echipa a studiat trei escarpe de coastă emblematice formate în timpul destrămării supercontinentului Gondwana: Western Ghats din India, Highland Plateau din Brazilia și Great Escarpment din Africa de Sud. Aceste formațiuni, care sunt adesea mărginite de platouri interioare care se pot ridica până la un kilometru sau mai mult, au oferit un teren ideal pentru examinarea posibilelor legături dintre rupturile continentale și ridicările geologice din interior.
Cercetătorii au folosit hărți topografice pentru a studia alinierea scarpurilor cu granițele continentale, sugerând o legătură directă cu rifturile continentale. Apoi au folosit simulări pe computer pentru a modela mișcările mantalei Pământului de sub aceste zone. Rezultatele au dezvăluit că rupturile continentale provoacă perturbări profunde în mantaua Pământului prin crearea de valuri care se deplasează încet spre interiorul continentelor. Aceste valuri determină ridicarea platourilor interioare, un proces care are loc pe parcursul a zeci de milioane de ani. În plus, analiza datelor minerale a arătat că ridicarea și eroziunea platourilor interioare au progresat într-un ritm similar cu cel al valurilor de manta. Implicațiile acestor constatări sunt semnificative. Ei sugerează că procesele geologice considerate odată distincte sunt de fapt strâns legate. Înțelegând mai bine modul în care mișcările tectonice influențează mantaua Pământului, oamenii de știință pot obține noi perspective asupra evoluției peisajelor continentale. De asemenea, ar putea oferi indicii despre formarea altor escarpe și platouri din întreaga lume, inclusiv în regiunile în care urmele geologice au fost șterse de eroziune de-a lungul mileniilor.
