Când știi că furnicile pot mirosi cancerul și că câinii pot detecta stresul în mirosul nostru, umilul nostru nas, care devine complet dereglat la cea mai mică răceală, poate părea puțin subdimensionat. Chiar și în știință, se acceptă faptul că simțul mirosului este „mai lent” decât vederea sau auzul la om. Deși simțul nostru olfactiv uman nu se apropie de cel al multor animale, nu este atât de rău pe cât cred majoritatea oamenilor. Conform unui nou studiu, oamenii pot percepe schimbările de miros în câteva milisecunde, la fel de repede cum pot detecta o schimbare de culoare. Cercetătorii de la Universitatea Academiei Chineze de Științe și de la Universitatea de Stat din Ohio au dezvoltat un dispozitiv declanșat prin inhalare și prevăzut cu supape antiretur pentru a permite mirosurilor să se deplaseze într-o singură direcție. Acest dispozitiv a fost completat cu tuburi de teflon capabile să transmită mirosurile către nasul uman cu o întârziere precisă de optsprezece milisecunde. Pe parcursul a 649 de sesiuni, cercetătorii au cerut apoi unui număr de 229 de adulți din China să poarte dispozitivul și să simtă diferite amestecuri de mirosuri: două mirosuri prezentate în succesiune rapidă în timpul unei singure inhalări. Aceste mirosuri au inclus măr, dulce floral, lămâie și ceapă. Scopul experimentului a fost de a testa dacă participanții pot distinge între două mirosuri prezentate într-o ordine, apoi în ordine inversă, cu latențe diferite. Și, deși o singură respirație (care durează în medie doar trei până la cinci secunde) ar părea să limiteze viteza cu care putem detecta mirosurile, observațiile oamenilor de știință spun o poveste foarte diferită.
Publicat în revista Nature Human Behaviour, studiul arată că percepția noastră olfactivă poate detecta schimbări chimice subtile în timpul unei singure inhalări, punând sub semnul întrebării cunoștințele noastre actuale despre simțul mirosului. Cercetările anterioare au estimat că timpul necesar pentru discriminarea între secvențe de mirosuri este de aproximativ 1 200 de milisecunde. „Am fost uimiți să observăm că participanții puteau distinge între două mirosuri prezentate într-o ordine și invers atunci când latența dintre cele două era de doar 60 de milisecunde”, explică Dr. Wen Zhou, autorul principal al studiului și cercetător la Academia Chineză de Științe din Beijing. „Cu titlu de comparație, durata clipitului unui ochi este de aproximativ 180 de milisecunde”, adaugă el.
În cinci experimente, dispozitivul dezvoltat pentru studiu a prezentat participanților o secvență de două mirosuri cu întârzieri foarte scurte, toate cu o precizie remarcabilă. Într-un experiment, două mirosuri (un miros de măr și un miros floral) au fost secvențiate cu precizie și livrate într-un mod controlat. Un miros a fost programat să ajungă la nas cu aproximativ 120 până la 180 de milisecunde înaintea celuilalt. Participanții au putut apoi să identifice corect mirosurile și să spună care a ajuns primul în 597 din cele 952 de încercări, cu o precizie de 63%. Rezultate similare au fost obținute atunci când alte 70 de persoane au fost testate cu mirosuri inspirate de lămâi și ceapă.
În lumea animală, capacitatea de a diferenția între mirosuri în timpul unei singure inhalări este o modalitate importantă de a detecta atât ce miros este, cât și unde s-ar putea afla în spațiu. „Demonstrarea faptului că oamenii pot distinge mirosurile pe măsură ce acestea se schimbă pe parcursul unei inhalări este o demonstrație puternică a faptului că ritmul este important pentru simțul mirosului la toate speciile și, prin urmare, este un principiu general care stă la baza funcționării olfactive. În plus, acest studiu aruncă lumină asupra mecanismelor misterioase care stau la baza percepției olfactive umane”, spune Dr. Sandeep Robert Datta, profesor în cadrul Departamentului de Neurobiologie de la Harvard Medical School, care nu a fost implicat în noul studiu.
„Studiul olfacției umane a rămas, din punct de vedere istoric, în urma celui al vederii și auzului, deoarece, în calitate de oameni, ne considerăm creaturi vizuale care folosesc în primul rând vorbirea pentru a comunica”, adaugă cercetătorul, care adaugă că această cercetare «umple un gol critic în înțelegerea modului în care noi, ca oameni, percepem mirosurile». Implicațiile acestei cercetări se extind mult dincolo de laborator, oferind o perspectivă intrigantă asupra modului în care simțul mirosului influențează comportamentul și interacțiunea umană.
Recunoașterea capacității sistemului olfactiv de a distinge rapid diferențele chimice subtile ar putea revoluționa, de asemenea, industriile care depind de simțul mirosului, cum ar fi industria alimentară și a băuturilor, parfumurile și chiar asistența medicală. Prin exploatarea unei înțelegeri mai profunde a percepției temporale a mirosurilor, profesioniștii ar putea rafina dezvoltarea aromelor, îmbunătăți proiectarea parfumurilor și perfecționa terapiile bazate pe mirosuri. Mai presus de toate, „dispozitivul nostru ar putea fi utilizat în scopuri terapeutice, cum ar fi reabilitarea olfactivă pentru pacienții care suferă de pierderea simțului mirosului”, spune Dr. Zhou. „Constatările noastre ar putea ghida proiectarea și dezvoltarea nasurilor electronice și a sistemelor de realitate virtuală olfactivă care ar putea avea beneficii clinice semnificative”.
