Soarele este un obiect de studiu fascinant și esențial pentru înțelegerea fenomenelor care influențează direct Pământul. Datorită sondei spațiale Solar Orbiter, o misiune comună a Agenției Spațiale Europene (ESA) și NASA, oamenii de știință au obținut cele mai detaliate imagini de până acum ale suprafeței stelei noastre. Aceste observații, realizate la o distanță de 74 de milioane de kilometri, dezvăluie dinamica complexă a Soarelui și deschid calea unei mai bune înțelegeri a mecanismelor acestuia.
Sonda spațială Solar Orbiter, lansată în 2020, are misiunea de a explora Soarele ca niciodată mai înaintea sa. Printre obiectivele sale, studiul câmpurilor magnetice, al vântului solar și al polilor Soarelui. Acestea din urmă nu au fost niciodată observate direct și vor fi studiate din 2025. Între timp, primele imagini realizate în martie 2022 oferă o imagine de ansamblu fără precedent asupra suprafeței solare și a dinamicii acesteia. Situat la o distanță echivalentă cu aproximativ jumătate din distanța dintre Pământ și Soare, Solar Orbiter a capturat detalii incredibile cu instrumentele sale sofisticate. Aceste noi date le permit oamenilor de știință să înțeleagă mai bine activitatea solară, ale cărei impact pot fi resimțite până la planeta noastră.
Imaginile arată cu acuratețe granule solare, celule plasmatice mari, de aproximativ 1.000 de kilometri în diametru, care acoperă suprafața Soarelui. Aceste structuri sunt rezultatul unui proces numit convecție: plasma fierbinte urcă la suprafață, își eliberează energia, apoi coboară în timp ce se răcește. Aceste granule sunt produse de transportul intens de energie în interiorul Soarelui. Observarea lor ne permite să înțelegem mai bine cum energia produsă în inima stelei ajunge la suprafață și este disipată sub formă de lumină și căldură. Instrumentele Solar Orbiter fac, de asemenea, posibilă cartografierea vitezelor și direcțiilor acestor mișcări, dezvăluind astfel o stea în fierbere perpetuă.
Printre descoperirile majore, Solar Orbiter a oferit și hărți detaliate ale petelor solare, și anume zonele întunecate vizibile pe fotosferă. Acestea sunt mai reci decât restul suprafeței și apar atunci când câmpurile magnetice puternice împiedică plasma fierbinte să se ridice la suprafață. Studiul petelor solare este crucial, deoarece acestea sunt adesea punctul de plecare al erupțiilor solare și al furtunilor magnetice. Aceste fenomene, atunci când ajung pe Pământ, pot perturba rețelele electrice, sateliții și chiar comunicațiile radio. Datorită datelor Solar Orbiter, cercetătorii au acum o vedere detaliată a proceselor magnetice care cauzează aceste perturbări.
Observațiile Solar Orbiter nu se limitează la suprafața Soarelui. Sonda a capturat, de asemenea, imagini ale coroanei solare, atmosfera exterioară a Soarelui. Din această regiune scapă vântul solar, un flux constant de particule încărcate care călătorește prin sistemul solar. Aceste particule, ghidate de câmpuri magnetice, formează uneori bucle vaste de plasmă care leagă petele solare învecinate. Aceste structuri pot fi aruncate în spațiu ca furtuni solare, rezultând aurore spectaculoase atunci când interacționează cu atmosfera Pământului. Înțelegerea modului în care aceste vânturi solare se formează și se propagă este unul dintre obiectivele cheie ale misiunii.
Obținerea acestor imagini la rezoluție înaltă a reprezentat o adevărată ispravă tehnologică. Fiecare mozaic solar este alcătuit din 25 de imagini individuale realizate pe o perioadă de patru ore. Aceste imagini, care acoperă anumite porțiuni ale discului solar, au fost cusute împreună pentru a crea o vedere globală. Acest proces complex de captare și asamblare a pus provocări, dar cercetătorii ESA au subliniat că aceste tehnici vor fi acum mai rapid de implementat.
