Dimensiunea tot mai mare a datelor digitale reprezintă o provocare majoră în materie de stocare. Confruntați cu limitele tehnologiilor actuale, cercetătorii recurg la o soluție neașteptată: ADN-ul. Acest material biologic, care transportă informații genetice, are o densitate de stocare de neegalat. Progresele recente arată că știința se apropie de această posibilitate fascinantă. Ele deschid calea către o revoluție în modul în care stocăm și accesăm informațiile digitale.
Inovația, denumită „motor de stocare și calcul primordial ADN” prezentată într-un articol publicat în Nature Nanotechnology, oferă două avantaje majore. În primul rând, oferă o stocare a datelor mult mai puțin voluminoasă, mai durabilă și fiabilă decât tehnologiile electronice actuale. Experimentele au arătat că ar fi posibil să se stocheze cantități imense de date în spațiul comercial disponibil timp de mii de ani. Iar acest lucru poate fi făcut fără niciun risc de deteriorare. Deși această capacitate de stocare nu este o noutate în sine, combinația sa cu un alt progres este cea care o face deosebit de interesantă. Oamenii de știință au demonstrat că tehnologia lor poate efectua și calcule informatice de bază direct pe ADN. Acestea includ calcule precum rezolvarea puzzle-urilor Sudoku sau a problemelor de șah. Toate cu interacțiune cu datele stocate. Modificarea, mutarea sau ștergerea informațiilor de pe ADN fără a le deteriora ar putea fi în curând o realitate.
Albert Keung, coautor al studiului, oferă detalii despre acest nou progres. El explică faptul că informatica ADN se confruntă cu provocarea stocării, recuperării și prelucrării datelor sub formă de acizi nucleici. „În domeniul informaticii electronice, atractivitatea tehnologiilor constă în mare măsură în compatibilitatea tuturor componentelor unui dispozitiv”, subliniază el. El continuă spunând că, până de curând, ideea că stocarea ADN-ului ar putea fi utilizată pentru conservarea pe termen lung părea plauzibilă. Dar posibilitatea de a crea o tehnologie ADN capabilă să efectueze toate operațiunile dispozitivelor electronice convenționale părea puțin probabilă. Aceste operațiuni includ stocarea, mutarea, citirea, ștergerea, rescrierea, reîncărcarea și calcularea datelor specifice.
Pentru a depăși acest obstacol, echipa a dezvoltat structuri polimerice numite dendricoloizi. Aceste structuri încep la scară microscopică și apoi se descompun ierarhic pentru a forma o rețea de fibre nanometrice. Această rețea oferă o suprafață mare pentru depunerea ADN-ului printre nanofibrile. Depunerea se realizează fără a compromite densitatea datelor și păstrând integritatea ADN-ului. Keung adaugă că, prin această abordare, este posibil să se stocheze date echivalente cu o mie de laptopuri. Și toate acestea într-un dispozitiv ADN de dimensiunea unei radiere de creion. O descoperire care ar putea rezolva provocările lumii în materie de stocare a datelor. Problemele de volum și durată vor fi complet rezolvate, deoarece acest dispozitiv ar putea conține chiar toate informațiile de pe internet de la crearea sa.
