Dezvoltarea medicamentelor este o activitate plină de riscuri și extrem de costisitoare, cu cheltuieli medii ce depășesc 1 miliard de dolari pentru fiecare terapie aprobată, iar ratele de eșec în etapele finale rămân ridicate. În contextul în care presiunea crește pentru accelerarea cronogramelor, reducerea costurilor și îmbunătățirea ratelor de succes, biomarkerii sunt văzuți din ce în ce mai mult nu doar ca instrumente de cercetare inițială, ci și ca active strategice. Datorită progreselor în tehnologiile biomarkerilor proteici, aceștia pot susține luarea deciziilor mai inteligente pe parcursul întregului ciclu de dezvoltare a medicamentelor – de la selectarea țintei până la studiile clinice – eficientizând programele, bazându-le pe date precise și concrete.
O selecție inadecvată a țintei este un factor semnificativ al eșecurilor din fazele târzii ale studiilor clinice, adesea ca rezultat al unei validări biologice insuficiente în fazele timpurii ale dezvoltării. Aceste eșecuri au costuri științifice și financiare enorme, cu o pierdere estimată ce depășește 1.3 miliarde de dolari pe medicament. Biomarkerii proteici oferă perspective acționabile asupra biologiei bolii, permițând echipelor să selecționeze ținte cu o relevanță mecanistică mai puternică și o probabilitate mai mare de succes.
Strategii principale ghidate de biomarkeri pentru îmbunătățirea selecției țintei includ:
Combinarea genomicii, transcriptomicii și proteomicii oferă o viziune mai holistică asupra biologiei bolii. În timp ce genomica identifică riscuri, proteomica surprinde schimbările funcționale în timp real care impulsionează boala. Inițiative de amploare, cum ar fi Proiectul Farmaceutic de Proteomică al Biobăncii din Marea Britanie (UKB-PPP), demonstrează cum integrarea proteogenomică poate dezvălui noi subtipuri de boli și îmbunătăți modelele de predicție pentru peste 60 de boli, consolidând identificarea și validarea țintei.
Datele proteomice din studiile clinice pot informa deciziile R&D din amonte prin dezvăluirea modului în care medicamentele modulează căile biologice în pacienții reali. Acest feedback susține o mai bună prioritizare a țintelor inițiale și permite oprirea mai rapidă a candidaților care nu performează – o abordare care reduce riscul în aval și conservă resursele.
Probele biologice sunt adesea rare, în special în bolile rare sau în contextul biopsiilor invazive. Platformele proteomice de mare capacitate permit măsurarea a mii de proteine din volume minime de probă, generând seturi de date mai bogate în timp ce se păstrează materialul valoros al pacientului. Această maximizare a datelor per probă susține o înțelegere biologică mai profundă și decizii de descoperire mai bine informate.
Dincolo de descoperire, biomarkerii proteici transformă studiile clinice prin furnizarea de perspective în timp real asupra eficacității, siguranței și heterogenității pacienților. Aceste capacități susțin decizii obiective, bazate pe dovezi, care optimizează designul și executarea studiilor clinice.
Strategii principale ghidate de biomarkeri pentru reducerea riscului în dezvoltare includ:
Biomarkerii proteomici oferă măsurători directe ale angajării țintei și modulării căii, permițând echipelor să evalueze dacă un medicament funcționează conform intenției în fazele timpurii ale dezvoltării. Aceasta permite decizii rapide de tipul mergi/nu merge și susține o strategie de eșec rapid care economisește timp și costuri.
Sursa: Inside Precision Medicine
Poll: Care este cea mai eficientă strategie ghidată de biomarkeri pentru îmbunătățirea selecției țintei în dezvoltarea medicamentelor?




























Leave a Reply