Supernovele, aceste explozii stelare extrem de intense, sunt printre cele mai energetice fenomene din Univers. Analizând frecvența celor apropiate de sistemul nostru solar, oamenii de știință au stabilit o corelație izbitoare cu perioadele de extincție în masă de pe planeta noastră, ceea ce sugerează că aceste explozii ar putea fi responsabile pentru unele răsturnări catastrofale ale vieții terestre.
Supernovele sunt evenimente cosmice incredibil de puternice care au loc atunci când o stea masivă ajunge la sfârșitul vieții sale. Fără combustibil care să continue să alimenteze fuziunea nucleară, steaua se prăbușește sub propria sa gravitație și explodează cu o energie fenomenală. Această explozie extrem de violentă eliberează o cantitate de energie care poate afecta grav sistemele solare învecinate, precum al nostru. Una dintre cele mai grave consecințe ar fi distrugerea stratului de ozon, stratul subțire de gaz care protejează Pământul de razele ultraviolete (UV) dăunătoare ale Soarelui. Fără această protecție, planeta ar fi într-adevăr expusă la niveluri crescute de radiații UV care pot provoca daune grave vieții, inclusiv cancere și mutații în organismele vii. Acest lucru ar afecta sănătatea ecosistemelor terestre și marine, făcând viața mai vulnerabilă. În plus, o explozie de supernovă ar putea declanșa și schimbări climatice drastice. Energia eliberată de explozie modifică compoziția atmosferei Pământului și poate duce la fenomene precum ploaia acidă. Aceste condiții ostile perturbă ciclurile naturale și pot contribui la extincții în masă, precum cele pe care le-a experimentat Pământul în trecut. Supernovele au amenințat vreodată viața pe Pământ?
Pentru a afla răspunsul, cercetătorii de la Universitatea Keele din Anglia au studiat frecvența supernovelor din regiunea locală a Căii Lactee, concentrându-se pe stelele masive situate la 3.260 de ani-lumină de Soare. Ei au studiat în special stele de tip OB, care sunt stele tinere, fierbinți și luminoase, dar cu o durată de viață scurtă. Folosind aceste date, echipa a comparat rata supernovelor cu cea a extincțiilor în masă de pe Pământ. Rezultatele, prezentate într-o postare pe baza de preprinturi arXiv, au fost uimitoare: frecvența exploziilor supernovelor din apropierea planetei noastre este în concordanță cu perioadele de dispariție care au marcat istoria vieții pe Pământ.
În special, două extincții în masă, cele de la sfârșitul ordovicianului (acum aproximativ 445 de milioane de ani) și de la sfârșitul devonianului (acum aproximativ 372 de milioane de ani), au arătat semne de legături cu supernovele din apropiere. Prima extincție a avut ca rezultat dispariția a 50% dintre genuri și 19% dintre familiile de pe Pământ, în timp ce a doua a avut efecte și mai devastatoare, eliminând aproximativ 60% dintre genuri și aproape 85% dintre speciile marine. Aceste evenimente au fost mult timp un mister pentru oamenii de știință, dar ipoteza unei explozii de supernovă ca posibilă cauză pare acum mai plauzibilă. De asemenea, studiul a permis cercetătorilor să identifice stele deosebit de apropiate de sistemul nostru solar care ar putea deveni supernove în viitorul îndepărtat. Stelele Betelgeuse și Antares, ambele situate în constelația Orion, sunt potențiali candidați. Betelgeuse este în special o stea supergigantă roșie care ar putea exploda ca supernovă în următoarele câteva milioane de ani, conform estimărilor actuale. Deși aceste stele sunt relativ apropiate, ele sunt la o distanță suficient de mare de Pământ încât exploziile lor să nu aibă efecte imediate asupra planetei noastre.
În ciuda acestui fapt, amenințarea supernovelor din apropiere rămâne un subiect major de interes pentru astronomi. Aceste explozii stelare aduc și elemente chimice grele în mediul interstelar, elemente care pot fi apoi folosite pentru formarea de noi stele și noi planete. Studiul supernovelor și frecvența lor în Galaxie ne permite astfel să înțelegem mai bine nu doar evoluția propriului nostru sistem solar, ci și dinamica extincțiilor în masă și influența lor asupra evoluției vieții.
