Acum aproximativ 4.6 miliarde de ani, prăbușirea unui nor cosmic a marcat nașterea sistemului nostru solar. Un nor dens, numit nebuloasă, cu o puternică atracție gravitațională, a inițiat formarea soarelui. Dar după acest eveniment, detalii despre ordinea formării planetelor rămân subiect de dezbatere în comunitatea științifică.
Deși dispunem de tehnici avansate precum datarea materialelor organice din spațiu, explorări repetate pe Lună și misiuni rover pe Marte, oamenii de știință încă se confruntă cu incertitudini privind succesiunea exactă a formării planetelor din sistemul solar. Există mai multe teorii concurente care încearcă să explice acest proces.
“Este complicat – nu există răspunsuri simple atunci când vine vorba de măsurarea timpului în spațiul cosmic,” a declarat Michael Meyer, președintele departamentului de astronomie de la Universitatea din Michigan, pentru Live Science. “Aceasta este probabil cea mai dificilă sarcină în astronomie.”
Explicația cea mai acceptată comun despre formarea celor opt planete ale sistemului nostru solar este teoria acreției — procesul prin care particulele mici de gaz și praf colidează și se aderă unele de altele, crescând astfel în masă și în atracție gravitațională.
Una dintre teoriile populare, care presupune că acreția a avut loc, sugerează că planetele mari au început să se formeze primele, departe de soare, conform NASA. Pe măsură ce acestea creșteau, se deplasau spre exterior, făcând loc formării planetelor terestre, stâncoase, mai aproape de soare și milioane de ani mai târziu – un interval considerat scurt în termeni astronomici.
“Pentru a forma o planetă gigant gazos, trebuie să ai suficient gaz pentru a face un Jupiter — și acest lucru ne limitează timpul maxim necesar pentru formarea unui gigant gazos,” explică Meyer. “Dacă nu începi întregul proces suficient de repede și gazul dispare, atunci nu poți forma un gigant gazos. De aceea credem că gigantii gazoși s-au format primii.”
Totuși, o teorie concurentă, numită modelul de instabilitate prin flux, oferă o explicație diferită. Prin facilitarea acumulării de masă în mod mai spontan, această teorie ar putea permite o secvență complet diferită de formare a planetelor.
“Aș argumenta că poate planetele terestre s-au format primele, iar planetele gigant au încetat să se mai formeze când nu a mai fost gaz disponibil,” spune Cauê Borlina, profesor asistent de științe planetare la Universitatea Purdue, pentru Live Science. “După aceea, totul devine o acumulare haotică.”
Dezbaterea privind cea mai plauzibilă teorie pentru formarea sistemului solar continuă. Însă chiar și modul în care gândim despre vârsta unei planete nu este simplu.
Poll: Care dintre următoarele teorii crezi că explică cel mai bine formarea planetelor din sistemul solar?






























Leave a Reply