Printre multele enigme științifice fascinante, există una care persistă, în ciuda cunoștințelor noastre din ce în ce mai bună despre genomul uman: cât de mult ne definește și dacă este scrisă în genele noastre predispoziția pentru geniu? De exemplu, simțul nostru al ritmului și muzicalității sunt exprimate mai favorabil datorită genelor pe care le avem? Pentru a arunca puțină lumină asupra acestei întrebări, cercetătorii au analizat cazul lui Ludwig van Beethoven. Analizele genomice efectuate din părul lui dezvăluiseră deja o anumită predispoziție la boli de rinichi și hepatită B la acest compozitor german. Recent, un studiu internațional, publicat în revista Cell, și-a propus să determine în ce măsură talentul muzical al autorului a nouă simfonii legendare a fost atribuit geneticii.
În timpul primei analize genomice a ADN-ului compozitorului s-au luat în considerare doar predispozițiile genetice medicale. Într-adevăr, la acel moment, nu exista încă un studiu de asociere la nivelul genomului (o analiză care ia în considerare variațiile genetice la mulți indivizi pentru a studia corelațiile acestora cu trăsăturile și bolile fenotipice) pentru talentul muzical. De atunci, un studiu pe un număr 606.825 de indivizi a făcut posibilă identificarea loci (poziția fixă a unei gene sau a unui marker genetic pe un cromozom) a 69 de gene asociate cu capacitatea de a se sincroniza perfect cu ritmul, toate evaluate cu întrebare: poți să bați din palme în ritm cu muzica? Un alt studiu legat de acesta a demonstrat că scorul poligenic (numit și scorul de risc poligenic, o valoare numerică care prezice probabilitatea ca un individ să dezvolte o caracteristică sau o boală pe baza profilului său genetic) a avut un efect asupra mai multor talente și trăsături legate de muzică. Pentru munca de pe Beethoven, cercetătorii au estimat mai întâi scorul poligenic al lui Beethoven înainte de a-l compara cu cel al miilor de indivizi moderni.
După cum explică Tara Henechowicz, doctorandă în neuroștiințe la Universitatea din Ontario, coautoare studiului publicat în Cell: „în mod curios, Beethoven, unul dintre cei mai faimoși muzicieni ai istoriei, avea un scor poligenic destul de obișnuit în ceea ce privește muzicalitatea generală în comparație cu media populației.” Pentru a spune mai clar și mai simplu, 9% dintre oameni au scor pligenic mai mic decât al lui și 91% erau peste el atunci când vine vorba de predispoziția genetică pentru talentul muzical.
În concluziile lor, cercetătorii insistă că rezultatele nu sunt foarte surprinzătoare. „Scopul nostru a fost să folosim acest studiu ca peun exemplu al provocărilor de a face predicții pentru o persoană care a trăit acum peste două sute de ani. Discrepanța dintre predicțiile bazate pe ADN și geniul muzical al lui Beethoven ne oferă o lecție valoroasă, deoarece demonstrează că testarea ADN-ului nu ne poate oferi un răspuns decisiv dacă un copil va avea talent muzical.”, spune cercetătorul Simon Fisher, profesor de limbaj și genetică la Institutul de Cercetare Max Planck (Germania), coautor al studiului mai precizează că: „Ar trebui să fii sceptic dacă cineva spune că poate folosi un test genetic pentru a determina în mod fiabil dacă copilul tău va fi talentat în muzică sau deosebit de talentat în vreun fel. alt domeniu. »
Pe scurt, această cercetare ne vorbește despre limitele scorurilor poligenice și despre utilizările acestora pentru a face predicții la nivel individual. Deși cu siguranță au permis să se stabilească că Beethoven avea anumite predispoziții pentru boli de rinichi care, dacă ar fi fost conștient de ele, i-ar fi putut permite să-și adapteze stilul de viață pentru a-și păstra sănătatea, astfel de analize nu permit să tragă concluzii pentru tendințele uneori legate nu numai la o anumită perioadă și loc, ci și la diferiți factori, uneori numeroși, care estompează liniile. Factori de mediu și influențe în societatea occidentală existenți pe vremea acestui geniu ar fi putut juca un rol în special.
