Tardigradele, ursuleții de apă, sunt ființe minuscule (între 0,1 și 1,2 mm) au un aspect suprarealist dar și capacitatea de supraviețuire inegalabilă în fața condițiilor extreme îi fascinează pe cercetători de mult timp. Nici lipsa oxigenului sau a apei, nici temperaturile extreme, nici radiațiile cosmice și ultraviolete, nu le pot învinge așa că aceste metazoare populează Pământul timp de cel puțin 500 de milioane de ani și au putut supraviețui la cinci extincții în masă. Aceste capacități extraordinare ar putea fi puse în slujba sănătății umane?
La această întrebare a încercat să răspundă o echipă de cercetători de la Universitatea din Wyoming (Statele Unite) și a ajuns la conculzia că proteinele acestor organisme fascinante ne-ar putea permite… să contracarăm efectele îmbătrânirii.
La nivel mondial, există peste 1.300 de specii diferite care populează întreaga lume, de la cele mai adânci funduri oceanice până la cele mai înalte vârfuri terestre. Totuși, le putem găsi și mai aproape de noi, peste tot în mediul înconjurător. În timp ce mai mulți factori pot explica modul în care aceste animale au devenit campioni ai rezilienței cu o capacitate de adaptare în fața căldurii intense, frigului extrem, secetei prelungite, presiunii ridicate sau chiar vidului cosmic, robustețea acestor organisme rezidă în mare măsură în criptobioză (numită și biostază sau animație suspendată). Spre deosebire de hibernare, această stare de repaus extremă în care tardigradele intră, ca răspuns la condițiile de mediu extreme, le permite să-și încetinească dramatic metabolismul până la un punct în care par aproape inactive. Această abilitate le permite să supraviețuiască perioade prelungite fără apă, chiar și în medii extrem de ostile. Când condițiile devin din nou favorabile, tardigradele pot părăsi criptobioza și își pot relua activitățile normale. Această capacitate de a trece între o stare activă și o stare latentă este crucială pentru supraviețuirea lor.
Într-un studiu publicat în martie 2024 în revista Protein Science, cercetătorii de la Universitatea din Wyoming arată că au introdus cu succes proteine de tardigrade în celulele umane. Într-o comunicat, dr. Silvia Sanchez-Martinez, coautoare a studiului, arăta că „În mod surprinzător, atunci când introducem aceste proteine în celulele umane, ele încetinesc metabolismul, la fel ca la tardigrade. În plus, la fel ca și tardigradele, atunci când pui celulele umane care conțin aceste proteine în biostază, ele devin mai rezistente la stres.” Pe scurt, utilizarea acestor proteine a făcut posibilă conferirea celulelor umane capabilități specifice acestor creaturi ultra-rezistente. Cercetătorii au fost deosebit de încântați atunci când au descoperit că acest proces este reversibil. Atunci când condițiile de mediu revin la normal, gelurile tardigrade se dizolvă și celulele umane își reiau metabolismul normal.
Oamenii de știință cred că aceste rezultate deschid calea pentru cercetarea tehnologiilor concentrate pe inducerea biostazei în celule și chiar în organisme întregi pentru a încetini îmbătrânirea și pentru a îmbunătăți stocarea și stabilitatea. Aceste proteine ar putea permite în special conservarea optimă a organelor vitale, precum și a produselor biologice, în cazul în care refrigerarea este de neconceput. Acest lucru ar putea, de asemenea, mai presus de toate, să îmbunătățească depozitarea materialelor fragile utilizate în terapiile celulare, începând cu celulele stem. Mai mult, echipa de cercetători a trecut la utilizarea acestor proteine pentru a stabiliza factorul antihemofilic A (cunoscut și ca factor VIII) utilizat pentru tratarea hemofiliei fără a mai fi nevoie de refrigerare. Este posibil ca în viitorul îndepărtat, și după cercetări suplimentare, să se realizeze ca măcar o parte că o parte din această rezistență să fie transferată celulelor și țesuturilor noastre pentru a încetini procesul de îmbătrânire la oameni.
