Terapia Radiantă Direcționată îmbunătățește Calitatea Vieții în Cazul Pacienților cu Multiple Metastaze Cerebrale

Aceste descoperiri contestă practicile tradiționale, care preferă abordările la nivelul întregului creier când numărul tumorilor este mare, și subliniază o orientare generală către tehnicile de radioterapie de precizie.

În cadrul studiului, 196 de pacienți de la patru centre din SUA au fost repartizați aleatoriu pentru a primi radioterapie stereotactică sau HA-WBRT. Participanții selectați nu primiseră anterior radioterapie direcționată către creier și prezentau un număr de metastaze cerebrale cuprins între cinci și 20.

Principalul criteriu de evaluare a fost schimbarea în severitatea simptomelor raportate de pacienți și interferența acestora cu funcționarea zilnică, măsurată prin instrumentul MD Anderson Symptom Inventory–Brain Tumor (MDASI-BT). Pe parcursul a șase luni, radioterapia stereotactică a îmbunătățit scorurile, în timp ce HA-WBRT le-a înrăutățit.

Din evaluările inițiale până la cele finale, scorul compozit MDASI-BT a variat de la 2,69 la 2,37 (schimbare medie −0,32) în grupul cu radioterapie stereotactică și de la 2,29 la 3,03 (schimbare medie +0,74) în grupul HA-WBRT, rezultând o diferență medie de −1,06.

Autorii studiului menționează că „magnitudinea beneficiului (diferența de schimbare a scorului, −1,06) este aproximativ jumătate din diferența între pacienții cu un status de performanță Karnofsky bun versus unul slab”. Pentru clinicieni, această comparație oferă un context: diferența nu este doar statistică, ci una pe care pacienții ar putea-o simți în viața de zi cu zi.

Cercetătorii subliniază că supraviețuirea totală nu a diferit semnificativ între grupuri (media de 8,3 vs 8,5 luni; P = .30), ceea ce înseamnă că îmbunătățirile calității vieții nu s-au realizat în detrimentul supraviețuirii.

Rezultatele secundare au favorizat, de asemenea, radioterapia stereotactică.

Independența funcțională, măsurată prin Indexul Barthel, a fost semnificativ mai bună în grupul stereotactic la patru și 12 luni. Scorurile Statusului de Performanță Karnofsky au fost, de asemenea, consistent mai mari între două și 12 luni, diferențele între grupuri atingând aproape 12 puncte la opt luni.

Testele obiective neurocognitive au arătat avantaje pentru radioterapia stereotactică în multiple domenii, inclusiv învățarea verbală și memoria (Hopkins Verbal Learning Test–Revised), funcția executivă (Trail Making Test) și fluența verbală. Notabil este faptul că „niciun test neurocognitiv nu a favorizat radioterapia ce evită hipocampul”.

Autorii concluzionează că „aceste constatări susțin utilizarea radioterapiei stereotactice în detrimentul radioterapiei ce evită hipocampul pentru a îmbunătăți povara simptomelor și interferența cu funcționarea zilnică, componente cheie ale calității vieții”.

Conform așteptărilor, radioterapia stereotactică a fost asociată cu o rată mai mare de noi metastaze cerebrale la un an (45,4% vs 24,2%). Cu toate acestea, recurența locală a leziunilor tratate a fost semnificativ mai scăzută (3,2% vs 39,5%).

Doar 9,2% dintre pacienții din grupul stereotactic au suferit efecte secundare severe, comparativ cu 12,1% în grupul HA-WBRT, sugerând un profil de siguranță comparabil între cele două tratamente.

Sursa: Inside Precision Medicine