Pentru un producător ca Toyota, care și-a creat de-a lungul anilor o reputație de brand ce pune accent pe sobrietate și fiabilitate (deci nu „jonglează” cu experimente de design), lansarea pe piață a nonconformistului C-HR ar putea părea, la prima vedere, o mișcare riscantă. Ei bine, nu este așa, iar argumentele vi le prezint în continuare.
O combinație letală
Toyota este unul dintre giganții lumii auto, iar asta se datorează în principal accentului pus pe stilul mai conservator, ceea ce s-a văzut de-a lungul timpului și în aspectul majorității modelelor propuse. Nu e un fapt întâmplător, ci o chestie care ține de… neuroștiințe: cei mai mulți oameni au încredere în stilul care sugerează seriozitate. Deci mașina respectivă e mai vandabilă, iar asta contribuie la creșterea notorietății mărcii.
Dar uite că, la Salonul Auto de la Paris, din 2014, lumea a fost atrasă ca un magnet de conceptul C-HR, un indicativ mult prea sec pentru cât de mare era factorul WOW pe care-l afișa: o combinație irezistibilă de crossover îndrăzneț și coupe sportiv, bazată pe deja reputata tehnologie a propulsiei hibride de pe Prius.
De-abia pe final de 2016 Toyota lansa pe șosele modelul de serie C-HR, care păstrează impresia că e doar un prototip, într-atât de extravagant arată. Iar, în realitate, Toyota C-HR te ia prin surprindere mult mai mult decât o face în imagini. Alte comentarii sunt realmente de prisos, imaginile chiar vorbesc de la sine. Este clar o mașină modernă, cu mult sex-appeal pentru publicul tânăr. Așa că voi trece direct la capitolul…
… interior și dotări moderne
Fie vorba între noi, aspectul de OZN al exteriorului (sau, dacă vreți, ORN – Obiect Rutier Neidentificat…) mi-a creat așteptări mari în privința interiorului. Numai că aici designerii nu pot să ignore niște principii de ergonomie, esențiale pentru siguranța și confortul în mașină, deci factorul WOW e la cote mai scăzute.
Prin urmare, stilul tineresc dinamic se combină rezonabil cu comenzile și afișajele mai convenționale. Postul de conducere mi-a lăsat impresia că designerii au primit ordin să împace și capra, și varza, așa încât rezultatul nu dezamăgește. Totuși, aș fi preferat o amenajare în stil Prius, ceea ce ar fi continuat mult mai bine exteriorul super-atractiv.
Spre deosebire de celelalte modele Toyota, displayul sistemului multimedia Toyota Touch 2 nu este încastrat în bord, ci este plasat în partea superioară, părând o tabletă înfiptă deasupra gurilor de aerisire. Diagonala de 8” și faptul că este plasată confortabil în câmpul vizual sunt avantaje clare.
Însă entuziasmul de gamer se domolește rapid când realizezi că meniul și designul acestuia nu sunt ultimul răcnet, ci par mai degrabă concepute pentru a-i lua cu binișorul pe clienții trecuți de o anumită vârstă, pe care nu vrem să-i speriem și demoralizăm cu evoluția galopantă a tehnologiei… De fapt, este același sistem regăsit și pe celelalte modele ale firmei, asigurând o informare decentă a șoferului, fără extravaganțe.
De remarcat pachetul de sisteme de siguranță Toyota Safety Sense, care fac din C-HR o mașină de mare încredere – lipsește doar un sistem de control automatizat al direcției, capabil să mențină singur vehiculul pe banda lui, așa cum unele mașini de pe piață oferă deja. Totuși, nivelul de echipare de top oferă sistem SIPA (asistența automată la parcare) sau o inedită funcție Nanoe (de umidificare, purificare și ionizare a aerului), așa încât C-HR are șanse să „fure” și clienți ai segmentului premium.
În ce privește spațiul pe banchetă, acesta nu este deloc restrictiv, cum dau de înțeles inițial geamurile mici ale portierelor spate și mânerele inteligent disimulate (al căror efect „de unde se deschide ușa asta?!” este imbatabil). Iar cei 370 de litri ai portbagajului și geometria simplă a acestuia îi conferă crossover-ului C-HR cam aceleași valențe practice ca în cazul compactei Auris. Cu alte cuvinte, C-HR stă chiar bine la capitolul spirit practic pentru utilizarea zilnică.
Tehnologia lui C-HR Hybrid
Noul crossover este oferit cu două variante de motorizare: una pe benzină (1,2 Turbo de 116 CP), care oferă opțional și tracțiune integrală; respectiv o alternativă la diesel – adică versiunea hibridă. Care, fără surprize, reprezintă un „transplant de organe” de la noua generație a celei mai cunoscute mașini hibride din lume, Prius.
Cât de multe crossover-uri compacte cu propulsie hibridă credeți că există la această oră pe piața noastră? Despre unul citiți chiar acum, iar pe celălalt l-am testat nu de mult. Așa încât Toyota C-HR Hybrid nu doar arată inedit în acest peisaj extrem de aglomerat, al SUV-urilor și crossover-urilor, ci aparține și unui club restrâns, în care Toyota se detașează ca lider absolut.
Despre principiul de funcționare al sistemului hibrid Toyota am vorbit într-un material mai amplu. Față de celelalte modele Toyota hibride testate până acum, C-HR Hybrid vine cu multiple optimizări. Dar nu vă voi încărca acum memoria cu aceste detalii tehnice, ci îmi propun să vă arăt rezultatele în materie de comportament și consum.
Comportament rutier
Puterea maximă pe care o oferă sistemul hibrid se cifrează la 122 CP, ceea ce poate părea neimpresionant raportat la cât de cool și sportiv arată crossoverul japonez. E bine, totuși, să fim atenți la niște detalii – în principal la cuplul maxim al motorului electric, cifrat la 163 Nm și disponibil încă de la pornire (motorul pe benzină oferă doar 142 Nm, obținuți la 3.600 rpm).
Așa încât, în practică, Toyota C-HR Hybrid se simte mai promptă la accelerații decât lasă să se înțeleagă cifrele de pe hârtie, aportul motorului electric fiind de un real ajutor în cazul depășirilor rapide (sau dacă vrei să te simți infantil, ca un personaj din „Fast&Furious” pe la semafoare…). Singura „problemă”: ambianța sonoră nu este racing, deoarece sistemul hibrid mizează pe eficiență – computerul mașinii dictează turarea bruscă a motorului termic până în zona de cuplu maxim, deci ești privat de corelația auditivă viteză-turație.
C-HR Hybrid nu este o mașină sportivă, ci o mașină în primul rând confortabilă, care poate oferi și un bun nivel al dinamismului. Și, chiar dacă vorbim de o gardă la sol mai mare decât în cazul unui hatchback obișnuit, C-HR Hybrid se dovedește echilibrat și sigur în virajele rapide, unde un rol important îl are și electronica.
Cutia automată lucrează foarte eficient în cadrul sistemului hibrid, iar la decelerări sau frânări sistemul de recuperare a energiei intră prompt în funcțiune. De altfel, modul „B” (prin care se accentuează efectul de frânare regenerativă) ajută foarte mult pe traseele virajate, suplinind cu brio retrogradările necesare unei cutii manuale. Ar fi fost, totuși, de preferat ca modul „B” să nu fie plasat în linie cu „D”, ci în lateral, pentru a se evita confuziile din grabă, în special la pornire.
Consum de carburant
Principalul avantaj al sistemului hibrid se reduce, până la urmă, la economia de combustibil pe care o asigură. Iar C-HR Hybrid nu stă deloc rău la acest capitol: pe hârtie, consumul mediu se cifrează la o valoare de numai 3,8-3,9 litri/100 km. În practică, însă, vorbim de condiții diverse, care influențează, mai mult sau mai puțin, rezultatul final.
Având în vedere că vorbim de o mașină care cântărește peste 1,5 tone, cu tot cu șofer, pare improbabil un consum așa de mic. Dar C-HR Hybrid nu trebuie analizat ca o mașină obișnuită, deoarece sistemul său de propulsie privilegiază eficiența, iar motorul pe benzină este oprit ori de câte ori nu este nevoie de el (sau funcționează la turații reduse, în regim de generator de curent, nu de motor de tracțiune pentru roți).
În mediul urban se văd cel mai bine avantajele sistemului hibrid: într-un stil normal de condus, fără a privilegia economia de carburant, dar și fără a mă grăbi, C-HR Hybrid mi-a consumat sistematic sub 5 litri/100 km (menționez că nu a fost cazul să apelez la climatizare). Iar asta în condiții de trafic mai mult sau mai puțin aglomerat, în care o mașină diesel similară, cu cutie automată, cu siguranță ar fi „păpat” mai mult cu cel puțin 1-1,5 litri/100 km. Ca să nu mai vorbim de nivelul mult mai redus al noxelor în cazul hibridului.
Pe de altă parte, în regim de autostradă sistemul hibrid face eforturi ceva mai mari, ceea ce înseamnă și o creștere a consumului până pe la 6,5-7 litri/100 km. Însă pe șoselele obișnuite, când se merge cu viteze de circa 90-100 km/h, din nou vorbim de valori mici ale consumului: sub 5 litri/100 km într-un stil confortabil și circa 5,5-6 litri/100 km într-un stil alert, cu depășiri mai rapide.
Ca idee, cea mai economică versiune pe benzină a lui C-HR anunță un consum mediu teoretic de 5,9 litri/100 km – care în realitate crește cu cel puțin un litru la suta de kilometri. Asta ca să fie cât mai clar cât de economică este versiunea hibridă. Iar modul relaxant în care se conduce C-HR Hybrid este de natură să te „dreseze” să vrei să consumi cât mai puțin.
Buget și concluzii
Prețul de bază pentru Toyota C-HR Hybrid este de aproape 24.000 de euro, ceea ce înseamnă un surplus de 5.000 de euro față de cea mai ieftină versiune pe benzină a lui C-HR. Atenție, însă, pentru o comparație corectă trebuie luate în considerare aceleași niveluri de echipare, C-enter, precum și varianta cu cutie automată CVT a motorizării pe benzină – în acest caz, diferența se reduce la numai 1.300 de euro, o sumă amortizată rapid datorită economiei de combustibil a versiunii hibride.
Cea mai dotată variantă de echipare a lui C-HR Hybrid costă circa 29.000 de euro, la acest nivel de preț singura critică din partea clienților pretențioși fiind lipsa din ofertă a unui sistem de tracțiune integrală. Pe de altă parte, dat fiind că un crossover precum C-HR nu e gândit pentru aventuri în afara asfaltului, nu prea e necesar un sistem 4×4 (mai ales că, datorită cuplului motor mare al motorului electric, mașina se descurcă binișor în situații noroioase sau pe zăpadă).
Trăgând linie, Toyota C-HR Hybrid este o mașină foarte reușită, iar japonezii consider că nu au riscat absolut deloc cu acest crossover inedit. Principalul său argument ține de look-ul ieșit din comun (și care cu siguranță nu va naște controversele din jurul lui Nissan Juke…). Apoi nu e de neglijat raportul preț/dotări, dublat de un caracter practic mai mult decât rezonabil. Nu în ultimul rând, propulsia hibridă depășește așteptările atât în ce privește dinamismul mașinii, cât și consumul economic.
Așa încât, chiar dacă pot părea subiectiv din cauză că dețin o mașină Toyota hibridă, verdictul meu este următorul: Toyota C-HR Hybrid nu este doar o mașină care arată foarte bine, ci realmente o mașină care merită toată atenția. Mai ales dacă ești tânăr(ă) și nonconformist(ă).
