Iată ce susține autorul mailului infam: „În 1938, un chinez a descoperit în munții Baian-Kara-Ula un lanț de peșteri care au adăpostit cândva o civilizație. Aici au fost găsite sute de discuri de piatră cu diametrul de 23 cm fiecare, cu șanțuri concentrice pe suprafața lor și cu o gaură în mijloc, ca la plăcile de patefon.
La o examinare mai amănunțită, s-a constatat că șanțurile sunt formate din sute de hieroglife minuscule. Vechimea pietrelor a fost estimată la 10-12.000 de ani. Un alt set de teste a relevat faptul că discurile au fost cândva încărcate electric. Analiza pietrei în sine a scos la iveală o înaltă concentrație de cobalt, pe lângă alte materiale.
După îndelungi cercetări, savanții chinezi au descoperit o poveste minunată, despre niște nave extraterestre care s-au prăbușit. Navele aparțineau unor oameni care se numeau Dropa. La ora actuală, în acel loc trăiește un trib de pigmei care-şi spun dropa”.
Mărturisc că aici am luat copy-paste tot ceea ce se scria în emailul cu pricina. Am făcut asta din simplul motiv că nu pot descrie mai bine inepțiile astea decât o face autorul lor. Și, de asemenea, pentru că vreau să închei cât mai repede cu partea asta a pietrelor Dropa. Dar hai să vedem despre ce este vorba.
Nu comentez faptul că nu știm cine este chinezul care a descoperit lanțul de peșteri și nici savanții care au analizat pietrele cu pricina. Nici nu contează. De ce? Pentru că niciun chinez nu a descoperit vreun lanț de peșteri în care să existe discuri de piatră Dropa. Nu există lanțul acela de peșteri, nu există pietrele Dropa, nu există pigmei în China și nici savanții care să le fi studiat.
Ce să mai zic de „civilizație” care a trăit într-un lanț de peșteri? Povestea este fumată rău de tot. A apărut inițial ca o revelație a lui Erik von Daniken, undeva prin anii ’70. Când autoritățile chineze au fost alertate de presa din SUA, au rămas perplexe, pentru că nu auziseră de o așa descoperire tocmai în țara lor. Apoi au râs cu lacrimi cât gutuia de stupizenia occidentalilor.
A reieșit că nimic nu este adevărat. Daniken nici nu a confirmat, dar nici nu a negat că ar fi fabricat întreaga poveste pentru a-și vinde cărțile într-o perioadă în care lumea înghițea pe nemestecate orice gogoașă de genul acesta. Dar nici nu a mai pomenit vreodată despre ele.
O fac doar nebunii care speră, după 50 de ani, să mai scoată câțiva cenți vânzând brașoave la mâna a doua credulilor. Pentru cei care nu știau încă, Daniken și-a început cariera de scriitor în închisoare. Era închis pentru furtul a 400.000 de dolari pe care îi folosise ca să ducă un trai de playboy, prin insule exotice și cu dudui focoase. Cum a recuperat prejudiciul explicând că a văzut lucruri pe care nimeni nu le-a mai văzut… vă las pe dumneavoastră să vă dați seama.
