Ideea că am putea trăi într-o simulare, o realitate artificială generată de inteligențe superioare, a fost mult timp subiect de dezbatere filozofică și science fiction. Un fizician britanic, Michael Vopson, sugerează acum că această teorie nu poate fi doar speculație. Potrivit unui studiu realizat de el, care a fost publicat în AIP Advances, nu numai că este posibil ca realitatea noastră să fie o simulare, dar a găsit un indiciu pentru a demonstra existența unui cod sursă al Universului.
Ideea de a trăi într-o simulare nu este nouă. Își are rădăcinile în filosofia antică, în special în Alegoria Peșterii a lui Platon, care sugerează că ceea ce percepem ca realitate poate fi o iluzie. Dar tocmai în secolul XXI, odată cu progresele tehnologice, această idee ia o întorsătură mai științifică. În 2003, filozoful Nick Bostrom de la Universitatea Oxford a emis ipoteza că realitatea pe care o trăim ar putea fi o simulare pe computer a unei civilizații avansate din punct de vedere tehnologic. Michael Vopson, un fizician la Universitatea din Portsmouth, propune acum o modalitate de a demonstra această teorie.
Vopson se bazează pe un principiu fundamental cunoscut sub numele de a doua lege a infodinamicii, pe care o descrie ca o regulă care guvernează comportamentul informației în univers. Această lege prevede că entropia informației, adică gradul de dezordine sau incertitudine al unui sistem, trebuie fie să rămână constantă, fie să scadă în timp, tinzând spre echilibru. Potrivit Vopson, acest comportament nu este aleatoriu, ci mai degrabă seamănă cu un proces de optimizare, precum cel folosit în sistemele informatice pentru a comprima în mod optim datele. În termeni simpli, optimizarea înseamnă că Universul pare să caute eficiență maximă în funcționarea sa, la fel cum un program de calculator ar căuta să reducă dimensiunea datelor fără a pierde informații importante. Vopson sugerează că această tendință a universului de a minimiza entropia ar putea fi un indiciu pentru un program subiacent, un cod sursă care guvernează toate legile naturale ale realității noastre. Deci, dacă universul se comportă în așa fel încât să minimizeze entropia, ar putea fi guvernat de un program de calculator complex, la fel ca o simulare.
Ideea unui cod sursă universal ridică câteva întrebări fascinante. Cum am putea detecta un astfel de cod? Vopson propune o ipoteză ciudată: un „defect” în simulare ar putea constitui o dovadă a existenței acesteia. De exemplu, ar putea exista o zonă a universului care este inaccesibilă telescoapelor noastre sau anomalii în modul în care se comportă informațiile în univers. Dacă aceste nereguli ar fi observate, ar putea fi un indiciu că trăim într-o simulare. Cu toate acestea, această teorie rămâne în mare parte speculativă. Mulți oameni de știință rămân, într-adevăr, sceptici, unii considerând ideea ca pseudoștiință sau o formă de filozofie metafizică, mai degrabă decât o ipoteză științifică riguroasă. Ei subliniază că, deși ideea de simulare este atractivă, rămâne dificil de demonstrat.
Loading ...
