Considerați mult timp florile iubirii, pasiunii sau purității, trandafirii ocupă un loc central în grădinile noastre, în ritualurile și în poezia noastră. Însă, conform unui studiu recent publicat în Nature Plants, trandafirul ancestral nu corespundea deloc imaginii pe care o avem despre el astăzi. Ea era… galbenă. Dar atunci, de ce s-a schimbat?
Această descoperire este rezultatul unei ample analize genomice efectuate de o echipă condusă de profesorul Chao Yu de la Universitatea Silvică din Beijing. Prin secvențierea genomului plantei Rosa persica, o specie de deșert, precum și a celui a alte 80 de specii sălbatice chinezești, cercetătorii au reușit să reconstruiască strămoșii genetici a trandafirilor moderni. Astfel, au identificat caracteristicile trandafirului original: o floare galbenă, cu petale simple (nu dublate) și fără pete. Frunzele sale erau probabil compuse din șapte foliole, o configurație care se întâlnește și astăzi la anumite specii sălbatice. Contrar a ceea ce vedem în florării sau în concursurile horticole, trandafirii roșii, albi sau roz sunt doar adăugiri recente, rezultate din mutații sau încrucișări efectuate pentru a satisface gusturile umane, mai degrabă decât nevoile polenizatorilor.
Dincolo de anecdota colorată, această cercetare are implicații concrete. Genul Rosa include aproximativ 140 de specii sălbatice, dar de-a lungul secolelor au fost dezvoltate aproape 35.000 de soiuri horticole. Multă vreme, selecția s-a făcut orbește, bazată mai degrabă pe rezultate vizibile decât pe compatibilitatea genetică. Datorită acestei noi cartografieri filogenetice, amelioratorii de trandafiri au acum un instrument valoros pentru încrucișarea mai eficientă a soiurilor. Acest lucru ar putea accelera dezvoltarea unor trandafiri mai robuști, mai parfumați sau mai rezistenți la boli – criterii esențiale în contextul schimbărilor climatice și al globalizării dăunătorilor. Acest progres ar putea ghida, de asemenea, eforturile de conservare, prin identificarea speciilor sălbatice care trebuie conservate ca prioritate pentru a menține diversitatea genetică a genului.
Autorii subliniază, de asemenea, că istoria trandafirilor este profund marcată de tulburări geologice. Acum aproximativ 23 de milioane de ani, ascensiunea Munților Himalaya a schimbat clima regiunii asiatice, ducând la scăderea precipitațiilor și a temperaturilor. Aceste schimbări au restricționat distribuția trandafirilor și au cauzat o scădere drastică a populației lor. Unele subspecii, cum ar fi Banksianae, cunoscută pentru florile sale albe și galbene, au supraviețuit însă și chiar au cunoscut o renaștere acum aproximativ 200.000 de ani. Acest tip de rezistență naturală ar putea astăzi să inspire botaniștii în lupta împotriva hazardelor climatice.
Cercetătorii observă, de asemenea, că, în căutarea lor de trandafiri mai frumoși și mai durabili, oamenii au sacrificat o parte din bogăția lor olfactivă. În trecut, exista o mare diversitate de parfumuri la trandafiri, care acum a dispărut în mare parte în favoarea unor caracteristici precum durabilitatea în vază sau rezistența la boli. Această observație rezonează cu un fenomen binecunoscut în lumea agricolă: în încercarea de a optimiza randamentul, am redus adesea diversitatea. Ceea ce este adevărat pentru grâu, porumb sau roșii este valabil și pentru flori.
Din punct de vedere cultural, trandafirul galben a suferit de o imagine ambivalentă. Asociată cu gelozia sau infidelitatea în anumite tradiții occidentale, a fost mult timp evitată. Însă, pe măsură ce florarii lucrează la deconstruirea acestor simboluri, iar oamenii de știință dezvăluie vechimea acestei nuanțe, poate că trandafirul galben își va recăpăta un loc de onoare în grădinile noastre… și în inimile noastre.
Poll: Care este culoarea trandafirilor originali conform studiului recent publicat în Nature Plants?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply