Oamenii de știință au făcut recent descoperiri fascinante despre istoria Căii Lactee datorită observațiilor de la telescopul spațial Gaia al Agenției Spațiale Europene (ESA). Aceste descoperiri modifică ceea ce credeam că știm despre coliziunile galactice și creșterea galaxiei noastre.
Calea Lactee nu este o galaxie statică. De-a lungul a miliarde de ani, a crescut și a evoluat prin fuziunea cu alte galaxii. Telescopul spațial Gaia este un instrument esențial pentru astronomii de aici. Cu ajutorul lui pot fi cartografiate pozițiile și mișcările a peste un miliard de stele în Calea Lactee. Aceste date le permit apoi oamenilor de știință să înțeleagă cum a evoluat galaxia noastră de-a lungul timpului.
În 2018, Gaia a dezvăluit pentru prima dată „ridurile” în distribuția stelelor. Acestea sunt zone în care stelele au mișcări neobișnuite, creând modele distincte, care sunt amprentele coliziunilor din trecut. Cu alte cuvinte, aceste structuri sunt ca niște ondulații rămase de la coliziunile galactice antice. Studiind aceste ondulații, oamenii de știință pot urmări evenimentele istorice care au modelat galaxia noastră.
Pentru a înțelege aceste ”riduri”, cercetătorii au comparat datele Gaia cu simulări ale diferitelor coliziuni galactice. În mod tradițional, se credea că ultima coliziune majoră a Căii Lactee, numită Gaia-Sausage-Enceladus (GSE), a avut loc între opt și unsprezece miliarde de ani în urmă. Cu toate acestea, datele recente de la Gaia sugerează o revizuire semnificativă a acestei cronologii. Concret, cercetătorii au descoperit că ridurile actuale ar putea fi la fel de clare doar dacă ar fi fost cauzate de un eveniment mai recent. Dacă ar proveni dintr-o coliziune străveche de acum opt miliarde de ani, ar fi într-adevăr prea dispersate pentru a fi observate distinct.
O nouă coliziune, numită fuziunea radială Virgo, ar fi avut loc doar cu aproximativ 2,7 miliarde de ani în urmă, mult mai recent decât se aștepta. Cercetătorii cred că această coliziune recentă a implicat o galaxie pitică, mult mai mică decât Calea Lactee și care conține mai puține stele și materie. Cu toate acestea, chiar și un obiect atât de mic poate avea un impact semnificativ atunci când se ciocnește cu o galaxie mare ca a noastră.
Această descoperire, prezentată într-un articol publicat în Monthly Notices of the Royal Astronomical Society schimbă astfel modul în care înțelegem evoluția Căii Lactee. În loc să credem că galaxia noastră a trecut prin ultima sa mare coliziune cu multe miliarde de ani în urmă, acum știm că a continuat să evolueze și mai recent. Aceasta înseamnă că multe modele și idei despre evoluția sa trebuie revizuite.