Pierdut în inima unei păduri de pe insula Tongatapu, Tonga, un bolovan enorm de 1.300 de tone îi nedumerește pe oamenii de știință. Cum a putut un bloc atât de masiv să ajungă la peste 200 de metri în interiorul continentului, departe de mare? Răspunsul: un tsunami atât de gigantic încât depășește orice se credea posibil anterior. Această descoperire spectaculoasă, condusă de o echipă de la Universitatea din Queensland și publicată în Marine Geology, aruncă o lumină fascinantă – și tulburătoare – asupra tsunami-urilor preistorice care au lovit Pacificul.
Aproape din întâmplare, cercetătorul Martin Köhler a dat peste stâncă, acum poreclită Maka Lahi („piatră mare” în tongană). În timp ce explorau falezele din sudul provinciei Tongatapu în căutarea unor urme de tsunami antice, un grup de fermieri locali a indicat un bolovan mare îngropat în vegetație, departe în interiorul continentului. La fața locului, echipa a rămas fără cuvinte. Blocul de calcar măsura 14 metri lungime, 12 metri lățime și 6,7 metri înălțime, cu o masă estimată la 1.300 de tone. Modelarea 3D și analiza geologică au ajutat la urmărirea originii sale: aparent a fost smuls dintr-o stâncă de coastă aflată la peste 30 de metri deasupra nivelului mării.
Pentru a înțelege cum ar fi putut fi mutat un astfel de monstru, cercetătorii au efectuat simulări numerice. Rezultatul: ar fi fost nevoie de un tsunami cu un val care atingea 50 de metri înălțime, cu o durată de cel puțin 90 de secunde, pentru a ridica și arunca această rocă în poziția sa actuală. Acest eveniment cataclismic a avut loc acum aproximativ 7.000 de ani, în timpul Holocenului, o perioadă din istoria Pământului marcată de o stabilitate climatică relativă… dar punctată de fenomene naturale extreme precum acesta. Cel mai probabil? Un cutremur puternic subacvatic sau poate o erupție vulcanică, două fenomene comune în această regiune a lumii unde plăcile tectonice ale Pacificului și Australiei se ciocnesc violent.
Ați putea crede că un tsunami vechi de câteva milenii este de interes doar pentru geologi, dar nu este cazul. „Înțelegerea evenimentelor extreme din trecut este esențială pentru a vă pregăti pentru dezastre viitoare”, insistă co-autoarea studiului, Dr. Annie Lau. Modelele actuale de risc de tsunami nu iau în considerare, în general, aceste tipuri de evenimente extrem de violente și rare. Totuși, așa cum ne-a amintit tsunami-ul din 2022 care a lovit Tonga, ucigând șase persoane și rănind sute, pericolul rămâne foarte real. Prin urmare, aceste noi dovezi geologice permit ajustarea previziunilor de risc costier, regândirea dezvoltării așezărilor costiere și creșterea vigilenței în alte zone vulnerabile ale Pacificului.
Prezența Maka Lahi nu este doar o mărturie tăcută a unui cataclism antic. De asemenea, constituie un semnal de avertizare pentru timpul nostru. Chiar dacă un astfel de val s-a produs o dată, nu există nicio garanție că nu se va mai întâmpla. Și într-o eră a încălzirii globale, în care liniile de coastă sunt din ce în ce mai dens populate, consecințele ar putea fi dramatice. Pe măsură ce înmulțim numărul de sateliți, senzori și modele pentru monitorizarea oceanelor, această piatră de 1.300 de tone ne amintește că trecutul încă mai ascunde mistere capabile să zdruncine certitudinile noastre științifice.
Poll: Care ar fi cel mai plauzibil mecanism care ar fi putut muta blocul de 1.300 de tone Maka Lahi, conform cercetătorilor?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply