Coralul este esențial pentru biodiversitatea marină. Deși acoperă doar o mică parte din oceane, recifurile de corali, numite și pădurile tropicale ale mării, adăpostesc aproximativ 25% din speciile marine, oferindu-le un habitat crucial și o sursă de hrană. De asemenea, protejează coastele împotriva eroziunii și furtunilor. Un nou studiu, publicat în revista Science Advances, dezvăluie o altă funcție esențială a coralilor. Din 1370, un coral din Pacific înregistrează istoria tumultoasă a acestui ocean, oferindu-ne o fereastră fără precedent asupra variațiilor sale de temperatură, pe care cercetătorii australieni și britanici s-au străduit să le analizeze.
Oamenii de știință știu că oceanul Pacific s-a încălzit treptat de-a lungul secolelor, cu valuri de căldură marină și albirea generalizată a coralilor în ultimii ani din cauza schimbărilor climatice antropice. Oceanul a cunoscut și multe variații, cu ani sau chiar decenii mai reci sau mai calde. Există foarte puține înregistrări continue care să dateze de câteva sute de ani, care să permită o perspectivă pe termen lung asupra acestor schimbări, de unde și importanța acestor cercetări. Pentru a colecta cât mai multe date, o echipă internațională de oameni de știință, specializați în științele Pământului și climatului, a prelevat un eșantion forând până la doi metri adâncime într-un coral enorm Diploastrea heliopora, cunoscut uneori drept coralul fagure. Acest specimen excepțional de vechi (627 de ani), descoperit în 1998, oferă date clare despre temperatura mării în jurul insulelor Fiji între anii 1370 și 1997. Astfel, el constituie cea mai veche și exhaustivă înregistrare continuă a temperaturii în întregul ocean tropical, oferind informații cheie despre schimbările climatice și de mediu pe termen lung care au modelat acest recif cu creștere lentă (3-6 mm pe an).
Aceste arhive naturale prețioase sunt completate de 26 de ani de date instrumentale colectate în această regiune, care joacă un rol crucial în reglarea modelelor climatice globale, datorită asocierii sale cu oscilațiile climatice pe termen lung din Pacific, în special cu trecerea bine cunoscută de la un fenomen El Niño la un fenomen La Niña la câțiva ani. Studierea gradientelor de temperatură oceanică scoase în evidență de acest studiu este esențială, deoarece acestea pot implica schimbări majore în precipitații și dezvoltarea cicloanelor. Obținerea unui context complet ca acesta este esențială pentru înțelegerea tendințelor climatice actuale și pentru a prezice schimbările climatice viitoare.
Așa cum explică Jens Zinke, profesor de paleobiologie la Școala de Geografie, Geologie și Mediu de la Universitatea din Leicester și membru al Royal Society Wolfson și coautor al studiului: „Pe măsură ce coralii cresc, ei înregistrează în scheletul lor compoziția chimică a oceanului care îi înconjoară, zi de zi, timp de secole. Acești corali acționează ca un senzor de temperatură viu, modificând raportul de stronțiu față de calciu din scheletul lor, rapoartele mai scăzute fiind legate de temperaturi mai ridicate.” Coralii masivi pot astfel conține povești vechi de secole în istoricul lor de creștere sau în compoziția chimică a scheletelor lor. Coralul indică astfel că a existat o perioadă caldă notabilă între 1370 și 1553, când marea din jurul insulelor Fiji era aproape la fel de caldă ca în prezent. Acest lucru subliniază faptul că sistemul climatic din Pacific variază natural. Cu toate acestea, combinând datele prelevate de la coral cu alte înregistrări paleooceanografice din Pacific, pentru a obține o perspectivă de ansamblu, cercetătorii au constatat că încălzirea la nivelul Pacificului în ultimul secol, atribuită în mare parte încălzirii globale de origine umană, marchează o abatere semnificativă de la variabilitatea naturală înregistrată în secolele precedente.
„Comparând reconstrucția noastră cu datele obținute cu ajutorul instrumentelor, descoperim o încălzire fără precedent în ultimii ani și evidențiem impactul încălzirii globale în curs asupra dinamicii climatice decadale din Pacific. Studiul arată că căldura oceanică actuală din arhipelagul fidjian este cea mai ridicată din ultimii 653 de ani”, arată Jens Zinke. În timp ce anumite părți ale Pacificului erau odinioară mai calde, altele aveau erau mai răcoroase, și invers, această relație este acum profund afectată. Încălzirea a devenit din ce în ce mai sincronizată în tot Pacificul tropical și subtropical. Aceasta înseamnă, printre altele, că sunt de așteptat mari schimbări în ciclurile precipitațiilor, dar și în ceea ce privește secetele și inundațiile, deoarece ploaia este adesea generată de vaporii de apă care se evaporă deasupra mărilor mai calde. Secetele riscă, așadar, să se prelungească și cicloanele tropicale să se intensifice, cu consecințe importante pentru milioane de oameni. „Ratele de încălzire sincronizate persistente din Pacificul occidental și central ar putea afecta ecosistemele și națiunile insulare din Pacific”, concluzionează omul de știință.
