Arheologii au descoperit o structură ciudată, care a fost probabil folosită pentru a produce lipici primitiv în timpurile preistorice. Această descoperire a fost făcută în Peștera Vanguard, una dintre peșterile complexului Gorham care se află pe teritoriul britanic Gibraltar. Cocoțate pe malul mării, aceste peșteri cu vedere la vestul Mediteranei sunt renumite pentru că au fost printre ultimele refugii ale oamenilor de Neanderthal din Europa înainte de dispariție. Timp de câțiva ani, oamenii de știință au acumulat dovezi că oamenii de Neanderthal aveau abilități avansate în fabricarea și utilizarea instrumentelor. Printre aceste inovații, capacitatea lor de a produce o formă primitivă de lipici, gudron de mesteacăn, este deosebit de impresionantă. Această substanță adezivă le-a permis să atașeze vârfuri de piatră sau os de mânerele din lemn, făcând armele și uneltele lor mai eficiente și versatile.
Una dintre primele dovezi ale acestei măiestrii datează de mai bine de 50.000 de ani și a fost descoperită pe situl Königsaue, Germania. Cercetătorii au găsit bucăți de gudron asociate cu unelte de piatră, sugerând o tehnică sofisticată de distilare. O metodă similară a fost identificată pe site-urile italiene, unde au fost descoperite unelte care poartă reziduuri de gudron de mesteacăn. Aceste descoperiri demonstrează o înțelegere empirică a proceselor chimice complexe necesare pentru a transforma scoarța într-un lipici funcțional. Producerea gudronului de mesteacăn nu este o sarcină simplă. Procesul necesită încălzirea scoarței în absența oxigenului, ceea ce necesită controlul arderii, materiale adecvate și planificare riguroasă. Aceste abilități, considerate de mult timp a fi rezervate oamenilor moderni, ilustrează cât de inventivi erau neanderthalienii.
Descoperirea recentă a unei structuri în Peștera Vanguard, în Gibraltar, aruncă o lumină nouă asupra tehnicilor de producție a lipiciului folosite de oamenii de Neanderthal. Situată în complexul Peșterilor Gorham, se știe că această peșteră a fost unul dintre ultimele refugii ale oamenilor de Neanderthal din Europa înainte de dispariția lor cu aproximativ 40.000 de ani în urmă. Ea fost prezentată într-un articol publicat în Quaternary Science Reviews.
Datată între 67.000 și 60.000 de ani în urmă, structura descoperită este o vatră circulară cu două canale și pereți groși. Spre deosebire de un simplu foc de tabără, această instalație pare să fi fost concepută special pentru a produce materiale precum gudronul în condiții anoxice (fără oxigen), care este esențială pentru procesarea anumitor plante rășinoase. Analizele chimice au scos la iveală urme de ardere a materialelor vegetale, inclusiv scoarța de mesteacăn și cistus, o plantă mediteraneană bogată în rășini.
Cercetătorii și-au testat ipoteza recreând o structură similară și încălzind frunze de cântaș în ea. Rezultatul a fost concludent: au obținut o cantitate de gudron suficient pentru a fixa două vârfuri de suliță. Acest experiment demonstrează că oamenii de Neanderthal au stăpânit materialele disponibile în mediul lor pentru a face adezivi robuști. Această descoperire din Peștera Vanguard nu adaugă doar noi dovezi ale abilităților lui Neanderthal. Întărește ideea că această specie avea abilități cognitive ridicate, inclusiv o înțelegere a chimiei, o capacitate de a planifica sarcini complexe și o capacitate de a coopera pentru a atinge un obiectiv comun.
Faptul că oamenii de Neanderthal au construit o structură dedicată producției de lipici indică faptul că erau capabili să proiecteze procese tehnice avansate și să-și organizeze mediul în funcție de nevoile lor. Acest lucru provoacă stereotipurile unei umanități arhaice considerate adesea inferioare Homo sapiens în ceea ce privește inteligența și cultura.
