Cercetătorii au dezvăluit o descoperire impresionantă: cea mai mare specie de ghepard identificată vreodată. Se crede că animalul, numit Acinonyx pleistocaenicus, a trăit cu aproximativ 1,3 milioane până la 500.000 de ani în urmă. Această descoperire a fost posibilă datorită analizei fosilelor de cranii descoperite în China.
Acinonyx pleistocaenicus era deja cunoscut oamenilor de știință. A fost descris inițial în 1925 pe baza unui maxilar inferior parțial găsit în provincia Shanxi, China. Cu toate acestea, exemplarele descoperite au fost limitate și mai erau multe de aflat despre această specie dispărută. Exemplare mai recente, inclusiv două mandibule descoperite în 2021 din Peștera Jinyuan și o parte dintr-un craniu din Peșterile Zhoukoudian, datând de aproximativ 780.000 de ani, au permis cercetătorilor să înțeleagă mai bine caracteristicile anatomice ale acestei specii, inclusiv greutatea sa impresionantă, de până la 190 de kg care este comparabilă cu cea a tigrilor și leilor moderni. Pe lângă dimensiunea sa masivă, Acinonyx pleistocaenicus prezintă asemănări remarcabile cu gheparzii africani moderni, în special în aranjarea dinților săi ascuțiți și conici.
Structura osoasă a botului este, de asemenea, similară. Mai exact, la gheparzii moderni, botul este alungit și conic, cu nări lărgite pentru a permite fluxul maxim de aer în timpul alergării. Această caracteristică anatomică este crucială pentru susținerea performanței de sprinting cu ghepard. Această asemănare anatomică subliniază, prin urmare, importanța vitezei și a agilității în stilul de viață al acestor gheparzi antici. Cu toate acestea, în ciuda staturii sale impunătoare, se crede că Acinonyx pleistocaenicus a dispărut cu aproximativ 500.000 de ani în urmă, probabil din cauza schimbărilor climatice care au avut loc în timpul tranziției Pleistocenului mijlociu. Aceste schimbări climatice au dus la perioade mai lungi și mai intense de frig ,care au avut un impact direct asupra mediului și a resurselor alimentare de care dispune animalele vremii, inclusiv gheparzi giganți. Aceste feline masive ar fi avut probabil nevoie de terenuri vase de vânătoare pentru a-și satisface nevoile alimentare. Este posibil ca aceste variații climatice să fi redus disponibilitatea prăzii sau să fi modificat ecosistemele în așa fel încât să îngreuneze supraviețuirea speciei.
Cercetătorii au identificat și o altă specie de ghepard dispărută, numită A. intermedius, la unul dintre siturile studiate. Această descoperire sugerează că Acinonyx pleistocaenicus ar fi putut fi înlocuit cu o specie mai mică în timp. Această tranziție evolutivă ar putea fi rezultatul adaptării la noile condiții de mediu sau al competiției cu alte specii de prădători. Gheparzii mai mici precum A. intermedius s-ar fi putut adapta într-adevăr mai bine la habitatele modificate sau la prada mai mică și mai abundentă, ceea ce le-ar fi permis să prospere în timp ce omologii lor mai mari au cedat presiunilor mediului.
Aceste descoperiri, care au fost descrise într-un articol publicat în Quaternary Science Reviews, oferă informații esențiale cu privire la evoluția și răspândirea gheparzilor în Eurasia, aruncând lumină asupra succesului trecut al acestei remarcabile linie de feline.
