Un nou studiu ne provoacă felul în care îi înțelegem Uranus și Neptun, giganții de gheață ai Sistemului Solar. Deși s-a acceptat, în general, că aceste planete erau compuse în mare parte din apă înghețată, cercetări recente sugerează că ele ar putea conține de fapt cantități semnificative de gheață metan. Aceste rezultate ar putea avea implicații majore pentru înțelegerea noastră a formării și evoluției acestor lumi înghețate.
Astronomii s-au bazat mult timp pe modele teoretice pentru a înțelege compoziția internă a lui Uranus și Neptun, deoarece doar câteva nave spațiale, în special Voyager 2 în anii 1980, au zburat pe lângă ele.
Aceste modele au presupus în general că aceste planete erau făcute în principal din apă, hidrogen și heliu, cu un miez stâncos central. O echipă de cercetători condusă de Uri Malamud, un om de știință planetar la Technion – Institutul de Tehnologie din Israel, contestă aceste idei examinând rolul potențial al metanului în compoziția acestor planete. Rețineți că, în timp ce metanul este un gaz care se găsește în mod natural în atmosfera Pământului, acesta poate fi găsit și sub formă de gheață în medii reci. Concluziile au fost prezentate într-o postare pe baza de preprinturi arXiv.
Ca parte a acestei lucrări, cercetătorii au folosit modele computerizate pentru a explora diferite compoziții posibile pentru giganții de gheață, ținând cont de prezența metanului. Rezultatele lor sugerează că acest element ar putea constitui de fapt până la 10% din masa acestor planete, formând un strat gros între învelișul hidrogen-heliu și stratul de apă.
Această descoperire ar putea rezolva un paradox cu privire la formarea giganților de gheață. În timp ce planetele în creștere au acumulat obiecte înghețate numite planetezimale, părea puțin probabil ca acestea să conțină în mare parte apă dacă aceste obiecte ar fi bogate în carbon și nu în gheață. Reacțiile chimice dintre hidrogenul planetelor în creștere și carbonul planetezimalelor ar fi putut duce la formarea gheții de metan, explicând astfel compoziția observată a giganților de gheață. Deși aceste rezultate oferă o mai bună înțelegere a proceselor de formare planetară, verificarea directă a acestora ar putea fi complicată. Condițiile extreme prezente în interiorul lui Uranus și Neptun fac dificilă studierea compoziției lor interne. Cu toate acestea, aceste rezultate ar putea influența proiectarea viitoarelor misiuni de explorare spațială care vizează studierea acestor planete puțin înțelese.
Acest studiu subliniază importanța de a continua să exploreze și să studieze planetele Sistemului nostru Solar pentru a înțelege mai bine istoria și evoluția acestora. Cu compoziția lor misterioasă și caracteristicile unice, giganții de gheață continuă să fascineze astronomii și să ridice noi întrebări despre natura Universului nostru.
Aceste descoperiri deschid noi perspective pentru proiectarea misiunilor spațiale dedicate lui Uranus și Neptun. Într-adevăr, înțelegerea rolului metanului și a structurii interne a acestor giganți de gheață ar putea ghida prioritățile științifice și tehnice ale viitoarelor nave spațiale. De exemplu, sondele cu instrumente capabile să sondeze în profunzime straturile interioare ale acestor planete ar putea oferi date cruciale pentru validarea sau rafinarea modelelor teoretice. Aceste misiuni ar putea oferi, de asemenea, o mai bună înțelegere a interacțiunilor complexe dintre diferitele straturi ale planetelor, dezvăluind informații cheie despre procesele care au modelat aceste lumi misterioase.
