Potrivit unui studiu britanic, vederea ar putea fi o reflectare a sănătății noastre cognitive. Conform lui o pierdere a sensibilității vizuale ar putea prezice apariția demenței, cu mai mult de un deceniu înainte de diagnostic.
Studiul a fost realizat de către o echipă de cercetători de la Universitatea Loughborough (Regatul Unit) și a fost publicat în revista Scientific Reports. Autorii lui afirmă că o pierdere a sensibilității vizuale ar putea face posibilă prezicerea demenței cu până la doisprezece ani înainte de debutul acesteia. Studiul a inclus 8.623 de oameni sănătoși care locuiesc în orașul Norfolk. Cercetătorii au descoperit că 537 dintre acești voluntari au dezvoltat demență în următorii ani. Astfel, aceste rezultate au oferit comunității medicale o oportunitate de a reconsidera importanța testării sensibilității vizuale pentru diagnosticul demenței. În cadrul acestei lucrări, voluntarii au efectuat un test de sensibilitate vizuală care a constat în semnalizarea cât mai rapidă a apariției unui triunghi într-un câmp de puncte în mișcare. Potrivit oamenilor de știință, persoanele cu risc de a dezvolta demență au fost caracterizate de o anumită lentoare în detectarea formei geometrice. Cât despre ceilalți, cei care nu a fost suspectați de demență viitoare, aceștia au demonstrat o adevărată vivacitate. Această latență poate fi explicată prin acțiunea plăcilor de amiloid, markeri ai bolii Alzheimer care vizează inițial zonele creierului legate de vedere înainte de a ataca cele ale memoriei. Să ne amintim că procesarea vizuală a persoanelor afectate de această boală este parțial afectată, și asta încă de la început. Printre exemple se numără diferențierea anumitor nuanțe cromatice, sensibilitatea la contrast sau chiar percepția spectrului albastru-verde.
Printre semnele declanșării bolii Alzheimer regăsim și deficitul în controlul inhibitor al mișcărilor oculare. Este vorba de stimuli paraziți capabili sa capteze mai ușor atenția celor afectați, sinonim cu un eșec în reglarea mișcărilor oculare. La asta se adaugă și o anomalie în procesarea fețelor, cei bolnavi neadoptând ca cei sănătoși analiza clasică ochi-nas-gură. Pentru cercetătorii britanici, aceste afecțiuni provin mai mult dintr-o ineficiență a mișcărilor oculare, mai degrabă decât dintr-o lipsă de memorie.
Pe partea de tratament, știința pare să progreseze lent, dar sigur. Potrivit unui studiu publicat în Quarterly Journal of Experimental Psychology în 2021, există o legătură promițătoare între mișcările ochilor și abilitățile îmbunătățite legate de memorie. Această lucrare sugerează în special că persoanele care citesc sau se uită la televizor au frecvent o memorie mai bună și, prin urmare, un risc mai mic de a dezvolta demență.
