Timp de secole, tulburările neuropsihiatrice precum depresia, tulburarea bipolară și schizofrenia au interesat oamenii de știință. Un studiu recent, condus de cercetătorii de la King’s College din Londra, aruncă o lumină nouă asupra acestor tulburări prin explorarea rolului ADN-ului viral antic integrat în genomul uman în timpul evoluției sale. HERV (Human endogenous retroviruses), sau retrovirusurile endogene umane, sunt fragmente de virusuri care au fost integrate în genomul uman în timpul evoluției. Acest proces datează de milioane de ani. Când o persoană este infectată cu un retrovirus, cum ar fi HIV, o copie a ARN-ului viral este convertită în ADN de către o enzimă numită revers transcriptază. Acest ADN viral poate fi apoi inserat în genomul celulei gazdă.
De-a lungul timpului, unele dintre aceste fragmente virale au fost transmise din generație în generație, devenind părți permanente ale genomului uman. Este important de reținut că nu toate HERV sunt dăunătoare și unele au devenit părți funcționale ale genomului uman. Ele intervin, de exemplu, în stadiile incipiente ale dezvoltării embrionare, unde pot juca un rol în reglarea genelor implicate în diferențierea celulelor și formarea țesuturilor. Altele sunt, de asemenea, exprimate în diferite țesuturi sănătoase ale corpului uman unde pot avea funcții de reglare sau de protecție. Cu toate acestea, HERV pot contribui și la dezvoltarea bolilor. De exemplu, studiile au arătat că unele sunt activate în celulele canceroase și pot contribui la progresia anumitor tipuri de cancer.
Într-o nouă lucrare, publicată în revista Nature, cercetătorii au analizat efectele HERV asupra tulburărilor neuropsihiatrice. Pentru a face acest lucru, au întreprins o analiză aprofundată a datelor genetice de la zeci de mii de oameni. Ei au examinat, de asemenea, mostre de țesut cerebral post-mortem de la persoane cu și fără tulburări neuropsihiatrice, cum ar fi schizofrenia, depresia și tulburarea bipolară.
Studiind aceste date, cercetătorii au identificat apoi variante genetice specifice care au fost asociate cu un risc crescut de a dezvolta aceste tulburări mintale. Ele au fost, de asemenea, asociate semnificativ cu modificări ale activării HERV la nivelul creierului. Acest lucru sugerează că există o legătură între prezența anumitor variante genetice, activarea HERV și susceptibilitatea la tulburări neuropsihiatrice. Cu alte cuvinte, HERV par să joace un rol în patogeneza acestor tulburări mintale prin modificarea expresiei genelor în creier.
Aceste rezultate oferă astfel noi perspective asupra rolului potențial al acestor „virusuri fosile” în dezvoltarea tulburărilor neuropsihiatrice și deschid calea către noi cercetări menite să înțeleagă mai bine mecanismele care stau la baza acestor boli. Cu toate acestea, multe întrebări rămân fără răspuns cu privire la rolul exact al HERV în patogeneza acestor tulburări. Cercetătorii intenționează acum să-și manipuleze activitatea în celulele creierului în laborator pentru a înțelege mai bine impactul acestora asupra dezvoltării neuronale.
