Cu alte cuvinte: ce mi-aş dori
să se întâmple, dar nu prea sunt sigur
că o să se întâmple..
Titlul l-am ales într-un moment de afront (mi se cenzurase un articol), aşa că
acum deşert sacul.
Îmi doream în România, pe la mijlocul lui octombrie trecut, un „guvern-care-merge-cu-tramvaiul” – şi ce să vezi, un guvern care părea imuabil a fost măturat de cumplita întâmplare de la clubul „Colectiv”, care a dezlănţuit mii de oameni furioşi şi a creat premisele unui cutremur de amploare în politica mioritică.
Aşa că îmi permit ca în inventarul din „Wishful thinking” să completez imaginea Premierului Ilie Moromete, călare pe tractorul pe care (sper!) va veni la Palatul Victoria, urmând ca ceilalţi miniştri (tehnocraţi, deci – sper… – modeşti prin definiţie) să meargă la ministerele lor care cum poate, ba cu tramvaiul, ba cu metroul, ba cu autobuzul sau troleibuzul, ca să rămână, nu-i aşa, în contact cu viaţa reală, cu Strada…
Iar Guvernului Moromete i-aş dori ca principal câmp de desfăşurare Bioeconomia Aplicată, adică activitatea economică durabilă, nedestructivă, care să ţină cont de faptul că principalele avuţii ale ţării ăsteia sunt stratul de 15 cm de cernoziom care acoperă două treimi din suprafaţa României, Munţii Carpaţi, Dunărea şi o populaţie care, de la marele Spiru Haret încoace, merge la şcoală. Să fie acesta Proiectul România Rurală 2050.
Mi-aş dori ca Şcoala să-şi găsească puterea de a se moderniza, dascălii să-şi găsească curajul de a se zgudui din birocraţia ministerială, din tirania sindicatelor conservatoare dar şi din propria comoditate şi să folosească la ore mijloacele IT, în campusuri să predea cadre didactice înalt calificate şi – amănunt esenţial – remunerate diferenţiat, în funcţie de calitatea muncii lor şi de performanţă.
Dreptate… chiar şi pentru căţei, adică pentru toţi cei 7,4 miliarde de locuitori ai planetei. Ceea ce înseamnă şi pedepse pentru cei care se fac vinovaţi de genocid – şi voi arăta cu degetul spre un trio american care, responsabil fiind de declanşarea războaielor din Afganistan şi Irak, a destabilizat întreaga lume arabă: G. W. Bush, fost Preşedinte al SUA, Dick Cheney, fost vicepreşedinte şi Donald Rumsfeld, fost mai marele peste trupele SUA.
Îmi doresc ca, din lumea Occidentului civilizat, să apară un jude Garzon – cum a fost cel care l-a condamnat pe dictatorul chilian Pinochet cu un deceniu în urmă – un magistrat curajos care să ceară pedepsirea agresorilor care au stârnit un război planetar şi au dus la moarte sute de mii de oameni.
Cum bine s-a văzut pe toate ecranele de televiziune ale planetei, atacarea Irakului, Afganistanului şi destabilizarea Egiptului, Libiei şi Siriei au generat convoaie de emigranţi porniţi spre Tărâmul Făgăduinţei, adică Europa civilizată. Desigur, ei trebuie ajutaţi, dar cu condiţia să respecte cultura, limba, religia ţării care-i primeşte.
Mi s-a părut cinică oferta făcută de cea mai bogată dintre ţările musulmane (Arabia Saudită) de a oferi Europei fonduri pentru construirea a 200 de moschei (!) şi, deşi liber cugetător, mă declar susţinător şi apărător al Bisericii Ortodoxe Române în misia pe care o are de a apăra cultura şi tradiţiile ţării. Am avut în istorie un Constantin Brâncoveanu…
Într-un articol din anii trecuţi îmi exprimam teama că baza militară de la Deveselu ar putea deveni, la o adică, o atracţie pentru proiectilele străine; având însă în vedere politica belicoasă a lui Putin şi a hatmanilor săi, îmi schimb total punctul de vedere: aparteneţa României la NATO, cu bazele de la Basarabi şi Deveselu, cu bugetele mai mari prntru armată sunt absolut necesare atunci când ai un „semivecin” de greutatea militară a Rusiei.
Ba chiar aş adăuga – wishful thinking, ce vreţi – reluarea serviciului militar obligatoriu pentru tinerii români de astăzi, băieţi şi fete deopotrivă, așa cum se întâmplă, de pildă, în Israel (şi nu numai).
Felul în care se târăşte Televiziunea Publică (ce diferenţă faţă de organizarea logică şi funcţională a Societăţii Române de Radiodifuziune!) mă determină să-mi imaginez că, la un moment dat, Comisia de Artă – Cultură –Mass media a Parlamentului României se va sesiza şi va obliga Consiliul Naţional al Audiovizualului să legifereze ca toate posturile de radio şi de televiziune să aibă în program 50% educaţie-ştiinţă-cultură.
Iar SRTV să-şi asume condiţia de tele-şcoală a naţiunii, lucrând în strânsă legătură cu Ministerele Educaţiei, Culturii, cu Academia Română, cu academiile de profil, cu uniunile de creaţie. Whishful thinking, fireşte…
Membrii redacţiei S&T sunt prezenţi în continuare în peisajul mioritic, continuând munca de colibri-Sisif, cu cele 120 de pagini lunare, cu suplimentele cu care prezentăm ştiinţa românească, cu conferinţele pe care le susţinem în şcoli, case de cultură, universităţi, institute de cercetare.
P.S. Îmi asum întreaga răspundere pentru judecăţile mele – toată viaţa am făcut-o. Pentru cultura generală a cititorilor şi a colegilor, adaug însă că ultimele cuvinte ale poetului comunist Vladimir Maiacovski au fost: „Ne streliaite, tavarişci!” (Nu trageţi, tovarăşi!)
P.S. la P.S. Oricât s-ar zvârcoli turbocapitaliştii prezentului, societatea umană o coteşte vijelios spre stânga…
