Cercetătorii au identificat recent rămășițele a peste 100 de băieți tineri sacrificați, găsite într-o cameră subterană din orașul antic Chichén Itzá, Mexic. Această descoperire, care se întinde pe o perioadă de 500 de ani, oferă o perspectivă fără precedent asupra practicilor rituale și dinamicii sociale ale acestei civilizații antice.
În 1967, săpăturile din orașul mayaș Chichén Itzá, în Peninsula Yucatán, au dus la descoperirea unui chultun, o cameră subterană folosită pentru stocarea apei, care conține schelete umane. Potrivit unui studiu recent, publicat în revista Nature, această încăpere ar fi fost folosită între începutul secolului al VII-lea și mijlocul secolului al XII-lea. Analizele ADN efectuate pe 64 dintre aceste schelete au arătat, de asemenea, că toți indivizii erau băieți cu vârste cuprinse între trei și șase ani. Fapt surprinzător: un sfert dintre acești băieți erau strâns înrudiți, inclusiv două seturi de gemeni. „Deoarece mulți indivizi erau înrudiți între ei într-o oarecare măsură, acest lucru ne spune că este probabil că doar anumite familii ar fi avut acces la această înmormântare și că nu oricine și-ar fi putut pune copiii acolo. A fost o mare onoare”, explică Rodrigo Barquera, cercetător postdoctoral la Institutul Max Planck pentru Antropologie Evolutivă din Germania și coautor al studiului amintit.
În mod tradițional, înmormântările subterane ale mayașilor sunt adesea asociate cu ofrande de fertilitate. Cu toate acestea, faptul că această cameră conține doar rămășițele unor băieți tineri și că mulți erau rude nu susține această interpretare. Este posibil ca aceste sacrificii să fi fost făcute pentru a implora producții agricole favorabile sau precipitații, deși acest lucru rămâne speculativ conform autorilor. Lipsa semnelor de traumă pe oasele copiilor indică, de asemenea, că aceștia nu au fost uciși violent. „Nu am găsit niciun semn de traumă, așa că nu au fost aruncați în cameră”, precizează cercetătorul. Această observație ridică posibilitatea ca aceștia să fi fost otrăviți, ipoteză care va necesita totuși cercetări suplimentare. Analiza genetică a arătat, de asemenea, o descendență ancestrală între băieții sacrificați și populațiile actuale din zonă, sugerând că victimele erau extrase din comunitățile locale. Cercetătorii observă, de asemenea, o incidență mai mare a genelor legate de rezistența la Salmonella enterica în populațiile moderne, probabil ca răspuns la focarele introduse în perioada colonială.
Prin urmare, această descoperire excepțională de la Chichén Itzá deschide o nouă fereastră asupra ritualurilor și credințelor vechilor Maya, punând în același timp multe întrebări despre motivațiile și circumstanțele din jurul acestor sacrificii ale băieților tineri. Cercetătorii intenționează să-și continue investigațiile și să desfășoare activități de informare către comunitățile locale pentru a îmbogăți înțelegerea acestei descoperiri.
