Ideea că oamenii de Neanderthal pur și simplu au dispărut este din ce în ce mai pusă sub semnul întrebării. Un nou studiu, publicat în revista Science, dezvăluie că, în loc să dispară, este posibil ca oamenii de Neanderthal să fi fost absorbiți de populațiile umane moderne. Acest studiu arată că ADN-ul uman modern ar putea avea între 2,5 și 3,7% din genomul omului de Neanderthal, sugerând o istorie mai complexă a schimburilor genetice între cele două grupuri.
Neanderthalienii, rudele noastre cele mai apropiate dispărute, s-au despărțit de descendența umană modernă acum aproximativ 500.000 de ani. Cercetările anterioare au descoperit că s-au încrucișat cu strămoșii oamenilor moderni, care părăsiseră Africa, lăsând între 1 și 2% ADN-ul de Neanderthal în genomul populațiilor actuale non-africane. Cu toate acestea, problema integrării ADN-ului uman modern în genomul Neanderthal a fost mai puțin studiată, în principal din cauza deficitului de genomuri complete de Neanderthal disponibile pentru analiză. Noul studiu se bazează pe analiza genomurilor a trei exemplare de Neanderthal bine conservate, din Peștera Vindija din Croația și Peșterile Chagyrskaya și Denisova din Rusia. Aceste exemplare, datând de la 50.000 la 80.000 de ani în urmă, au fost comparate cu cele ale a 2.000 de oameni moderni. Cercetătorii au folosit tehnici pentru a detecta heterozigozitatea, o situație în care cele două versiuni ale unei gene diferă, ceea ce este mai probabil la descendenții încrucișărilor între populații distincte.
Rezultatele arată că genomul Neanderthal ar putea conține între 2,5 și 3,7% ADN de Homo sapiens, sugerând că populațiile de Neanderthal ale specimenelor studiate au avut strămoși umani moderni. Aceste încrucișări ar fi avut loc în cel puțin două perioade distincte: una în urmă cu aproximativ 200.000 până la 250.000 de ani și cealaltă în urmă cu aproximativ 100.000 până la 120.000 de ani. Aceste evenimente ar fi lăsat apoi o amprentă de durată asupra genomului Neanderthal, deși alte încrucișări ar fi putut avea loc fără a lăsa urme detectabile.
Descoperirile arheologice susțin și această poveste de absorbție. De exemplu, fosilele descoperite în peșterile Skhul și Qafzeh din Israel, datând de aproximativ 100.000 de ani, prezintă atât caracteristici umane moderne, cât și caracteristici de Neanderthal. Acest lucru ar putea indica fluxul de gene între cele două grupuri în acest moment. Analiza variațiilor genetice dintre cele trei genomi de Neanderthal indică, de asemenea, că populația medie pe termen lung de Neanderthal a fost cu aproximativ 20% mai mică decât se estimase anterior. Este posibil ca această reducere a dimensiunii populației să fi contribuit la asimilarea lor de către oamenii moderni. Valurile succesive de migrații umane moderne din Africa ar fi putut într-adevăr să-i fi depășit pe neanderthalieni, integrându-i în cele din urmă în fondul genetic modern al umanității în loc să-i eradicați.
Această perspectivă sugerează astfel că dispariția oamenilor de Neanderthal nu a fost o extincție bruscă, ci o absorbție treptată. Cercetările viitoare ar putea explora efectele biologice ale acestei integrări, inclusiv modul în care ADN-ul uman modern ar fi influențat sănătatea și supraviețuirea oamenilor de Neanderthal.
