Când ne gândim la dinozauri, ne imaginăm adesea creaturi cu piele solzoasă și maxilare rigide, similare reptilelor moderne. Cu toate acestea, un nou studiu contestă acest stereotip sugerând că unii dinozauri ar fi putut avea obraji cărnoși, similari cu cei ai mamiferelor. Această idee neașteptată se bazează pe o analiză detaliată a craniilor lor fosilizate și ar putea revoluționa înțelegerea noastră asupra anatomiei, dietei și comportamentului lor. Cum au ajuns cercetătorii la această ipoteză? Ce ne spune despre aceste animale fascinante?
La mamifere, obrajii joacă un rol esențial în mestecare. Aceștia conțin mușchi, în special maseterul, care stabilizează mandibula (maxilarul inferior) conectând-o la osul zigomatic al craniului. Această structură permite o mișcare puternică și precisă a maxilarului, esențială pentru măcinarea eficientă a alimentelor. La reptilele moderne, aceste țesuturi moi lipsesc, determinându-i pe oamenii de știință să-și imagineze dinozauri fără obraji. Cu toate acestea, folosind o nouă abordare, cercetătorii au identificat indicii anatomice în fosilele de dinozauri care sugerează prezența unei structuri robuste de țesut conjunctiv între mandibulă și zigom. Se crede că această structură, numită „exoparia”, este un țesut moale care joacă un rol similar cu obrajii mamiferelor, stabilizând maxilarul în timpul mestecării. Această ipoteză sugerează că unii dinozauri aveau o anatomie a maxilarului mai complexă și mai sofisticată decât se credea anterior. Ea a fost prezentată într-un articol publicat în Journal of Anatomy.
Pentru a ajunge la această concluzie, cercetătorii au dezvoltat o metodă inovatoare numită THLEEP (Three-Dimensional Histological Enthesis Entrance Angle Prediction). Această tehnică permite, în esență, detectarea urmelor lăsate de țesuturile moi pe oasele fosilizate și deducerea orientării și structurii acestora. Prin aplicarea acestei metode la zece exemplare de dinozauri bine conservate, au descoperit urme caracteristice care coroborează prezența exopariei. Aceste analize au relevat că majoritatea dinozaurilor studiați prezentau aceste țesuturi orale moi, marcând un pas important înainte în reconstrucția anatomiei lor. Exoparia ar fi ajutat la stabilizarea mandibulei față de craniu în timpul mișcărilor maxilarului, în special la dinozaurii capabili să mestece.
Dacă dinozaurii aveau într-adevăr obraji, acest lucru schimbă semnificativ viziunea noastră asupra stilului lor de viață. Obrajii cărnoși ar fi permis o mestecare mai eficientă, ceea ce implică faptul că puteau procesa alimente mai dure sau mai variate, fie că erau plante dure sau prade mai rezistente. Această descoperire ne lărgește, de asemenea, perspectiva asupra diversității comportamentelor alimentare la dinozauri, care ar fi putut avea abilități de mestecare mai asemănătoare cu cele ale mamiferelor decât se credea anterior. În plus, ar putea explica aspecte ale evoluției lor craniene și ale adaptărilor ecologice care au fost puțin înțelese.
Ca întotdeauna în cazul țesuturilor moi, fosilizarea este extrem de rară. Nu s-au găsit fragmente de obraz, ceea ce înseamnă că prezența exopariei se bazează în principal pe dovezi indirecte din oase. Aceasta înseamnă că această ipoteză, deși solidă, rămâne de confirmat prin descoperiri ulterioare. Cercetările viitoare ar trebui să se concentreze pe explorarea altor fosile, compararea lor cu linii înrudite și studierea implicațiilor funcționale ale acestei structuri. Dacă se confirmă, această descoperire ar putea deschide un nou capitol interesant în paleontologie, aducându-ne cu un pas mai aproape de adevăratul aspect și comportament al dinozaurilor.
Poll: Care este opinia ta despre descoperirea că unii dinozauri ar fi putut avea obraji cărnoși, asemănători cu cei ai mamiferelor?
Revista “Ştiinţă şi Tehnică“, cea mai cunoscută şi longevivă publicaţie de popularizare a ştiintelor din România
Leave a Reply