Noile date satelitare arată că erupția vulcanului subacvatic Hunga din Tonga a creat mai multe fulgere decât orice furtună documentată încă pe Pământ, inclusiv supercelule și cicloni tropicali. Detaliile studiului sunt publicate în revista Geophysical Research Letters.
Pe 15 ianuarie 2022, insula Hunga Tonga-Hunga Ha’apai, situată în regatul Tonga, a suferit trezirea turbulentă a vulcanului său subacvatic. Intrând într-o fază eruptivă majoră, a cărei intensitate era mai mare de o sută de bombe simultane de la Hiroshima, acestea din urmă au eliberat apoi un penaj vulcanic de o magnitudine destul de remarcabilă. Studiind datele obținute de sateliții geostaționari GEOS-17 și Himawari-8, cercetătorii NASA au descoperit pentru prima dată că altitudinea maximă atinsă de coloana eruptivă a fost de 58 km (mezosfera inferioară). Atunci a fost cel mai înalt penar vulcanic înregistrat vreodată de când au început înregistrările prin satelit. Recordul anterior datează de la erupția Pinatubo din iunie 1991, cu o altitudine maximă estimată la aproximativ 35 km.
Vulcanul, a cărui magmă a vaporizat imediat apa de mare, ar fi eliberat, de asemenea, peste cincizeci de milioane de tone de vapori de apă în cer. La contactul cu cenușa, acest abur ar fi produs apoi ciocniri încărcate electric, ducând la formarea unei furtuni supraalimentate cum nu am văzut niciodată. Potrivit lui Alexa Van Eaton, vulcanolog la US Geological Survey (USGS) și unul dintre autorii studiului, furtuna a generat peste 192.000 de fulgere (mai mult de 2.600 pe minut). Unele au ajuns, de asemenea, la altitudini de până la treizeci de kilometri deasupra nivelului mării. „Odată cu această erupție, am descoperit că erupțiile vulcanice pot crea condiții de fulgere cu mult dincolo de gama de furtuni meteorologice pe care le-am observat anterior”, explică cercetătorul. „Se pare că erupțiile vulcanice pot crea mai multe fulgere extreme decât orice alt tip de furtună de pe Pământ.” Mai mult decât atât, atunci când cenușa vulcanică „s-a răspândit” în exterior după ce a atins înălțimea maximă, într-un model cunoscut sub numele de undă gravitațională, o parte din fulgere ar fi urmat același traseu, propagându-se în jurul vulcanului în inele concentrice. „Nu doar intensitatea acestei furtuni ne-a atras. Ne-a uimit și dimensiunea acestor inele de fulger. Nu există nimic comparabil în furtunile meteorologice”, continuă cercetătorul. „Au fost observate cu siguranță inele de fulger unice, dar au fost mici în comparație și nu la fel de numeroase.”
Aaceste descoperiri au arătat că un penaj vulcanic suficient de puternic și-ar putea crea propriul sistem meteorologic, susținând condiții pentru activitatea electrică la înălțimi și rate neobservate până acum. Cronologia detaliată a acestei erupții istorice, datorită mijloacelor satelitare disponibile, va fi, de asemenea, esențială pentru monitorizarea și prognoza imediată a riscurilor viitoare. Această erupție a vulcanului submarin Hunga Tonga-Hunga Ha’apai marchează un punct de cotitură în înțelegerea noastră a fenomenelor vulcanice și meteorologice extreme. Datele satelitare dezvăluie nu numai puterea incredibilă a acestui eveniment, ci și capacitatea penelor vulcanice de a genera sisteme de furtună de o magnitudine fără precedent. Cu peste 192.000 de fulgere produse, atingând altitudini neobservate până acum, această erupție a demonstrat că vulcanii pot crea condiții meteorologice mult peste limitele cunoscute ale furtunilor tipice. Aceste observații deschid noi perspective asupra interacțiunilor dintre activitatea vulcanică și atmosfera Pământului. Ele subliniază, de asemenea, importanța tehnologiilor prin satelit pentru monitorizarea viitoarelor erupții, îmbunătățind astfel capacitățile noastre de prognoză și gestionare a riscurilor naturale.
