De ce pare că timpul trece mai repede la patruzeci decât la zece? Ce factori senzoriali modifică această percepție temporală? Impresia că timpul trece mai repede pe măsură ce îmbătrânim este un fenomen observat frecvent, atribuit mai multor factori psihologici și neurologici. Iată câteva posibile motive pentru această accelerare temporală complet subiectivă.
Noile experiențe și descoperiri făcute în copilăria noastră devin în general mai puțin frecvente ca adulți, deoarece absența lucrurilor noi poate face ca timpul să pară să treacă mai repede. Cu cât avem mai mulți ani de viață pe ceas, cu atât fiecare ar părea mai scurt (de exemplu, 10% din viața unui copil de 10 ani = 1% din viața unui copil de 100 de ani). Această comparație foarte relativă ar putea influența astfel percepția noastră asupra timpului.
Potrivit unui studiu al profesorului Adrian Bejan, de origine română, specialist în inginerie mecanică la Universitatea Duke, odată cu vârsta, ne pierdem abilitățile cognitive, rețelele noastre neurologice devenind din ce în ce mai complexe. Informațiile ar curge mai puțin repede, iar creierul ar înregistra mai puține imagini și amintiri, ceea ce ne dă impresia că zilele noastre trec mai repede sau că devin mai scurte. Copiii și adolescenții au adesea o capacitate mai mare de a trăi momentul prezent, dându-le adesea impresia că timpul trece mai încet. Pe măsură ce îmbătrânim, atenția noastră este adesea mai fragmentată de responsabilități, griji și alte distrageri, ceea ce poate face ca timpul să pară să treacă mai repede.
Alte studii susțin că, spre deosebire de adulți, creierul copiilor procesează informațiile mai lent, ceea ce le poate da impresia că timpul trece mai încet. De asemenea, pe măsură ce îmbătrânim, creierul nostru procesează informații mai rapid, ceea ce ne poate influența percepția asupra timpului. Când privim înapoi la trecutul nostru, avem tendința de a ne concentra asupra momentelor notabile. Perioadele de rutină și de plictiseală sunt adesea minimizate, ceea ce poate da impresia că timpul zboară.
În concluzie, percepția timpului care se accelerează odată cu vârsta este o senzație larg împărtășită, influențată de un set complex de factori psihologici, neurologici și senzoriali. Obișnuințele, scăderea numărului de experiențe noi, comparația relativă a anilor trăiți, scăderea abilităților cognitive și fragmentarea atenției noastre sunt câteva dintre cauzele principale. Aceste elemente contribuie la o impresie de viteză temporală crescută, deși timpul obiectiv rămâne neschimbat. Înțelegerea acestor mecanisme poate nu numai să arunce lumină asupra acestui fenomen, ci și să ofere modalități de a încetini percepția noastră asupra timpului, cultivând noutatea și acordând o atenție mai susținută vieții noastre de zi cu zi.
