Potrivit unui studiu recent din SUA, genele responsabile pentru sinteza enzimelor care digeră amidonul au evoluat accelerat în ultimii 12.000 de ani. Biologii care au realizat aceste cercetări explică faptul că această evoluție a fost determinată de apariția unui stil de viață bazat pe agricultură. Revoluția neolitică, care a avut loc între 10.000 și 2.500 î.Hr., a fost prima revoluție agricolă a umanității. Aceasta și-a avut originile în Semiluna Fertilă din Orientul Mijlociu și s-a răspândit ulterior la nivel global. Totodată, se pare că această revoluție a avut și o componentă genetică, ipoteză susținută de numeroși oameni de știință, dar confirmată abia recent de dovezi clare.
Astăzi, specia umană digeră relativ bine amidonul, un carbohidrat complex găsit în cerealele cultivate, precum grâul, orezul și porumbul. Digestia acestuia este posibilă datorită unor copii de gene care joacă un rol important la nivelul pancreasului și glandelor salivare, sintetizând o enzimă specială, amilaza. Aceasta descompune amidonul în zaharuri simple, pe care organismul nostru le poate asimila. Calitatea digestiei depinde de numărul de copii ale acestor gene, care influențează cantitatea de amilază produsă. Totuși, până de curând, tehnicile de secvențiere genetică nu au permis stabilirea numărului exact de copii ale acestor gene la om. Un studiu realizat de Universitatea Berkeley (SUA) și publicat în revista Nature a elucidat acest mister.
Conform studiului, genomul uman conține între una și unsprezece copii ale genei AMY1 (amilaza salivară), respectiv între zero și trei, și una până la patru copii ale genelor AMY2A și AMY2B (amilazele pancreatice). Comparativ, bonobo, cimpanzeii și omul de Neanderthal, cele mai apropiate rude genetice ale noastre, posedă doar o copie a fiecărei amilaze. Studiul arată că, în urmă cu aproximativ 12.000 de ani, europenii aveau patru copii ale genei pentru amilaza salivară, în timp ce astăzi au șapte copii. Aceasta oferă un avantaj semnificativ pentru supraviețuire. Creșteri similare ale numărului de copii ale genei amilazei au fost observate și în alte regiuni agricole, indiferent de cereală principală cultivată. Studiul indică și o accelerare a evoluției genomului uman. Schimbările în numărul de copii ale genei amilazei s-au produs de 10.000 de ori mai rapid decât modificările la o singură pereche de baze din genom.
Autorul principal al studiului, Peter Sudmant, a declarat că umanitatea este acum capabilă să înțeleagă pe deplin aceste regiuni structural complexe ale ADN-ului, deschizând calea pentru studii asupra istoriei selecției și cronologia evoluției. Următoarea etapă va fi explorarea legăturilor dintre aceste gene și bolile umane.
