Într-un articol postat recent în baza de preprinturi arXiv, doi fizicieni avansează o propunere care ar putea revoluționa înțelegerea noastră a Universului. Teoria lor îndrăzneață sugerează că Universul nostru ar putea fi guvernat de particule ipotetice numite tahioni care călătoresc întotdeauna mai repede decât lumina.
În lumea fascinantă a fizicii teoretice, unde frontierele cunoașterii sunt în permanență împinse mai departe, căutarea înțelegerii misterelor Universului este fără sfârșit. De exemplu, recent, doi fizicieni au avansat o propunere îndrăzneață care ar putea transforma viziunea noastră fundamentală asupra Universului: ipoteza tahionilor. Conform acestei teorii, tahionii sunt particule ipotetice care călătoresc întotdeauna mai repede decât lumina.
Deși existența lor este larg contestată și contrazisă de principiile relativității restrânse, care afirmă că nicio particulă cu masă nu poate călători mai repede decât viteza luminii în vid, tahionii continuă să atragă interesul cercetătorilor datorită potențialului lor de a împinge înapoi frontierele înțelegerii noastre. Mai precis, cercetătorii avansează ipoteza îndrăzneață conform căreia tahionii ar putea juca un rol fundamental în înțelegerea noastră asupra compoziției Universului. În acest model, aceste particule ar putea deține cheia pentru explicarea a două fenomene misterioase: materia întunecată și energia întunecată. Materia întunecată este o substanță invizibilă care alcătuiește cea mai mare parte a masei Universului observabil, însă natura sa exactă rămâne în mare parte necunoscută. Energia întunecată este responsabilă de expansiunea accelerată a Universului. Mai exact, cercetătorii sugerează că tahionii ar putea fi adevărata identitate a materiei întunecate. În ceea ce privește energia întunecată, astronomii pot măsura luminozitatea intrinsecă a supernovelor de tip Ia, ceea ce le permite să determine distanța acestora față de Pământ. Prin compararea acestei luminozități aparente cu luminozitatea intrinsecă așteptată a unei supernove standard de tip Ia, astronomii pot calcula distanța supernovei și, astfel, pot estima distanța obiectului gazdă (de obicei, o galaxie).
Prin combinarea măsurătorilor distanței de la multe astfel de supernove aflate la distanțe diferite, astronomii pot trasa apoi relația dintre distanță și rata de expansiune a Universului. Ca parte a acestui studiu privind tahionii, cercetătorii au aplicat modelul lor cosmologic alternativ datelor observate la aceste supernove. S-a dovedit că modelul era la fel de coerent cu aceste observații. Prin încorporarea tahionilor în modelul lor, fizicienii sugerează că aceste particule ar putea oferi o explicație unificată pentru aceste două fenomene cosmologice complexe. În ciuda potențialului său revoluționar, teoria tahionilor se confruntă cu o serie de limite. În primul rând, însăși existența lor este extrem de improbabilă conform cunoștințelor actuale de fizică. Noțiunea de călătorie mai rapidă decât lumina ridică întrebări fundamentale cu privire la cauzalitate și la principiile relativității. În plus, deși acest model cosmologic poate explica anumite observații, el necesită teste experimentale riguroase pentru a fi validat.
Studiul tahionilor deschide perspective interesante pentru înțelegerea Universului nostru, în special în ceea ce privește materia și energia întunecată. Cu toate acestea, în ciuda atractivității acestei ipoteze, ea este încă de domeniul speculațiilor și ridică provocări majore pentru modelele actuale ale fizicii. Cercetările viitoare și testele experimentale vor trebui să determine dacă această teorie poate fi pusă în practică sau dacă va rămâne o curiozitate teoretică în căutarea continuă a omenirii de a dezlega misterele cosmosului.
